Semnificație și Istorie
Etimologie
Elisabetta este forma italiană a numelui Elizabeth, care derivă din grecescul Elisabet, la rândul său din numele ebraic Elisheva, însemnând „Dumnezeul meu este un jurământ.” Numele este compus din elementele ʾel (Dumnezeu) și shavaʿ (jurământ). În Vechiul Testament, Elisheba apare ca soție a lui Aaron, iar în Noul Testament, Elisabeta este mama lui Ioan Botezătorul. Numele a fost purtat de Sfânta Elisabeta a Ungariei (1207–1231), care și-a folosit averea regală pentru a ajuta săracii, și mai târziu de regina Elisabeta I a Angliei (domnie 1558–1603), ceea ce l-a popularizat în Anglia. În Italia, numele este comun încă din Evul Mediu, fiind adesea folosit în cinstea acestor sfinți și conducători.
Persoane notabile
Mai multe italience numite Elisabetta au ajuns la faimă. Elisabetta Gonzaga (1471–1526) a fost o ducesă și patroană culturală a Renașterii, celebrată pentru virtutea și învățătura sa. Elisabetta de Gambarini (1730–1765) a fost o versatilă compozitoare și interpretă engleză de origine italiană. Elisabetta Grimani (decedată în 1792) a fost soția dogelui Ludovico Manin, ultimul doge al Veneției. Elisabetta Querini (1628–1709) a fost de asemenea dogaresă. Figuri moderne includ Elisabetta Casellati (născută în 1946), prima femeie președinte a Senatului italian; prezentatoarele TV Elisabetta Gardini (născută în 1956); autoarea de cărți pentru copii Elisabetta Dami (născută în 1958), creatoarea lui Geronimo Stilton; alergătoarea Elisabetta Artuso (născută în 1974); și soprana de operă Elisabetta Barbato (1921–2014).
Forme înrudite
Italianul Elisabetta are mai multe diminutive, printre care Bettina, Elisa și Lisa. Alte variante în alte limbi includ Elisabeth (suedeză), Elisabet (suedeză), Isabel (spaniolă), Lisbeth (daneză) și Elixabete (bască).
- Semnificație: „Dumnezeul meu este un jurământ”
- Origine: ebraică, prin greacă și latină în italiană
- Tip: Prenume, feminin
- Utilizare: Italia
Prenume asociate
Surse: Wikipedia — Elisabetta