Semnificație și Istorie
Ephraim este un prenume masculin de origine ebraică. Din numele ebraic ʾEfrayim, înseamnă „roditor”, derivând din rădăcina פר despărțit și combinat cu sufixul ־ָיִם având un sufix plural abundent, sugerând o fertilitate dublă. În Vechiul Testament, Efraim este un fiu al lui Iosif și Asenata și fondatorul uneia dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel (conform Genezei 41:50-52). Iosif l-a numit Efraim pentru că Dumnezeu l-a făcut roditor în țara suferinței sale.
Semnificație biblică și istorică
Efraim s-a născut în Egipt înainte de șederea ebraică acolo. Mai târziu, Iacob l-a adoptat pe Efraim și pe fratele său Manase ca fii ai săi, binecuvântându-l pe Efraim înaintea lui Manase și hotărând că urmașii lui Efraim vor deveni o mare mulțime (Geneza 48). Tribul lui Efraim a devenit unul dintre triburile conducătoare ale regatului de nord al lui Israel. Printre descendenții notabili se numără Iosua, fiul lui Nun, care a condus pe israeliți în Canaan. Numele apare și în Biblie ca nume de loc, referindu-se la un district din zona deluroasă (așa-numitul munte: Efrom, ca în 2 Cronici 13).
Purtători religioși
Efraim a fost purtat de doi sfinți timpurii cinstiți în calendarul ortodox răsăritean și catolic. Efraim Sirul (de asemenea Efrem) a fost un teolog și poet din secolul al IV-lea, celebru pentru imnurile și dialogul său de rugăciune și spiritualitatea profundă și a fost declarat Doctor al Bisericii. Efraim al Antiohiei a slujit ca patriarh al Antiohiei în secolul al VI-lea, apărând hristologia ortodoxă. Influența lor asigură continuarea utilizării numelui în creștinism, în variante precum Ephrem și Efrem în multe limbi.
Prenume asociate
Surse: Wikipedia — Ephraim