Ephraim este un prenume masculin de origine ebraică. Din numele ebraic ʾEfrayim, înseamnă „roditor”, derivând din rădăcina פר despărțit și combinat cu sufixul ־ָיִם având un sufix plural abundent, sugerând o fertilitate dublă. În Vechiul Testament, Efraim este un fiu al lui Iosif și Asenata și fondatorul uneia dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel (conform Genezei 41:50-52). Iosif l-a numit Efraim pentru că Dumnezeu l-a făcut roditor în țara suferinței sale. Semnificație biblică și istorică Efraim s-a născut în Egipt înainte de șederea ebraică acolo. Mai târziu, Iacob l-a adoptat pe Efraim și pe fratele său Manase ca fii ai săi, binecuvântându-l pe Efraim înaintea lui Manase și hotărând că urmașii lui Efraim vor deveni o mare mulțime (Geneza 48). Tribul lui Efraim a devenit unul dintre triburile conducătoare ale regatului de nord al lui Israel. Printre descendenții notabili se numără Iosua, fiul lui Nun, care a condus pe israeliți în Canaan. Numele apare și în Biblie ca nume de loc, referindu-se la un district din zona deluroasă (așa-numitul munte: Efrom, ca în 2 Cronici 13). Purtători religioși Efraim a fost purtat de doi sfinți timpurii cinstiți în calendarul ortodox răsăritean și catolic. Efraim Sirul (de asemenea Efrem) a fost un teolog și poet din secolul al IV-lea, celebru pentru imnurile și dialogul său de rugăciune și spiritualitatea profundă și a fost declarat Doctor al Bisericii. Efraim al Antiohiei a slujit ca patriarh al Antiohiei în secolul al VI-lea, apărând hristologia ortodoxă. Influența lor asigură continuarea utilizării numelui în creștinism, în variante precum Ephrem și Efrem în multe limbi. Sens: roditor Origine: ebraică Nume înrudite: 'Efrayim (ebraică originală), Efraim (uz variat)