Semnificație și Istorie
Etimologie
Basemmath este forma greacă a numelui ebraic Basemath (scris și Basmath), apărând în traducerea Septuagintei a Vechiului Testament. Numele ebraic original derivă de la cuvântul pentru „aromă” sau „parfum”, în special rădăcina biblică bōśem însemnând „miros dulce” (vezi bosem). În textul grecesc, numele este redat ca Βασεμμάθ.
Context biblic și istoric
În cartea Genezei (26:34–35, 36:3–13), Basemmath este menționată ca soție a lui Esau, fratele geamăn al lui Iacov. Cu toate acestea, unele pasaje se referă la soția lui Esau ca Bashemath sau sugerează confuzie cu alte soții din cauza tradițiilor variante. Numele pare să fi fost asociat unor figuri feminine din narațiunile patriarhale, în principal ca referințe genealogice.
Ortografia greacă Basemmath este folosită în manuscrisele Septuagintei din Geneza (28:9 și următoarele). Aceasta reflectă practica de transliterare a numelor ebraice conform convențiilor fonetice grecești, cum ar fi adăugarea literei m înaintea literei th pentru a reprezenta sunetul ebraic t. În Latina Vulgata, același nume devine Basemath, în timp ce alte tradiții folosesc Basmath sau Bashemath.
Utilizare modernă
Basemmath este un nume rar astăzi, păstrat în principal în studiile biblice și contexte religioase. Cele mai frecvent utilizate forme sunt ebraicul Basmat (uz israelian) și latin-evitatul Bosmat (America Latină, Filipine). Variante înrudite apar în limbi precum georgiana ca Basmati (prin tradiția ortodoxă). Semnificația culturală rămâne în mare parte în cadrul memoriei și istoriei iudaico-catolice.
- Înțeles: aromă, parfum
- Forma originală: ebraicul Basemath (rădăcina cuvântului: bosem)
- Varianta principală în greacă: termen realizat pentru traducerea Septuagintei
- Categoria principală folosită printre: cercetători ai Bibliei grecice, uz tradițional în scădere în populațiile contemporane după (Hispanosfera/ramuri educate).
- Categorie conexă: figură feminină din Geneza lui Beiner.
- Tip: categorie sacră cu reamintire textuală tipică inițial lingvistică (transfer treptat, pierdere a prevalenței; mediu ecleziastic specific ca stare de fragment rezidual).