Beelzebub

Beelzebub este un nume derivat de la zeul filistean Baʿal Zevuv, care înseamnă „domnul muștelor”, atestat în Biblia ebraică (2 Regi 1:2–3). Grafia „Beelzebub” provine din traducerea latină Vulgata a Vechiului Testament și apare în multe traduceri engleze mai vechi, în timp ce Noul Testament grecesc folosește forma Beelzebul (Βεελζεβούλ). Numele este probabil o alterare derogatorie a lui Baʿal Zevul, „Baal al casei înalte”, menită să batjocorească zeitatea filisteană asociind-o cu muștele și murdăria.

În Biblia ebraică, Beelzebub este zeul cetății filistene Ecron, pe care regele Ohozia al lui Israel îl consultă după o accidentare, provocând condamnarea divină. Pe vremea Noului Testament, numele evoluase într-un titlu pentru prințul demonilor (Matei 12:24–27; Marcu 3:22; Luca 11:15–19). Iisus este acuzat de farisei că alungă demonii prin Beelzebub, acuzație pe care o respinge, afirmând că exorcismele sale sunt făcute prin Duhul lui Dumnezeu.

Demonologia creștină

În tradiția creștină târzie, Beelzebub este identificat ca un demon puternic sau înger căzut. El apare ca locotenent-șef al Satanei în poemul epic al lui John Milton Paradisul pierdut (1667), unde este al doilea ca rang și elocvență după Satan. În demonologia medievală și modernă timpurie, Beelzebub este asociat cu păcatele de moarte ale lăcomiei și invidiei. Dictionnaire Infernal (1818) îl descrie zburând prin aer, meritat epitetul „Domnul muștelor”. El este de asemenea enumerat ca unul dintre cei șapte prinți ai iadului în texte precum clasificarea lui Peter Binsfeld.

Semnificație culturală

Influența lui Beelzebub se extinde în literatura modernă. Romanul lui William Golding Împăratul muștelor (1954) folosește traducerea engleză a numelui pentru a evoca haosul demonic și lupta dintre civilizație și sălbăticie. Numele a apărut și în diverse filme, muzică și cultura populară ca sinonim al răului sau corupției.

Grafia „Beelzebul” este din ce în ce mai adoptată în traducerile moderne ale Noului Testament, reflectând originalul grecesc. Forme variante includ Baal-Zebub și cea ebraică Baʿal Zevuv.

• Semnificație: „Domnul muștelor”
• Origine: Ebraică Baʿal Zevuv
• Tip: Nume propriu (în principal în contexte biblice)
• Regiuni de utilizare: Biblia engleză, Biblia latină