Beelzeboul

Beelzeboul este o formă greacă din Noul Testament a numelui ebraic Beelzebub, care derivă la rândul său din Baʿal Zevuv (בַּעַל זְבוּב), însemnând „domnul muștelor.” Acest nume se referea inițial la un zeu filistean adorat în cetatea Ekron, atestat în Biblia ebraică (2 Regi 1:2–6, 16). Reprezentarea greacă Βεελζεβούλ (Beelzeboul) găsită în Noul Testament poate reprezenta o greșeală intenționată sau un joc de cuvinte, posibil bazat pe cuvântul ebraic zevel (זֶבֶל), care înseamnă „balegă,” servind astfel ca o alterare peiorativă a numelui zeului original.

În Noul Testament, Beelzeboul apare ca un nume pentru Satan sau căpetenia demonilor. În Evangheliile sinoptice (Matei 12:24, Marcu 3:22, Luca 11:15), liderii religioși evrei îl acuză pe Isus că alungă demonii prin puterea lui „Beelzebul” (o variantă de ortografie în multe traduceri englezești). Isus respinge această afirmație, argumentând că o împărăție dezbinată nu poate dăinui. Numele apare și în Evanghelia după Matei (10:25) într-o vorbă a lui Isus: „Dacă au numit pe stăpânul casei Beelzebul, cu cât mai mult vor vorbi de rău pe cei din casa lui?”

Ortografia Beelzeboul este specifică Noului Testament grecesc și diferă de lectura Vulgatei latine Beelzebub, care păstrează forma ebraică originală. Traducerile moderne în limba engleză ale Noului Testament transcriu adesea grecescul drept „Beelzebul” în loc de mai vechiul „Beelzebub.” În demonologia creștină ulterioară, Beelzebub (sau Beelzeboul) a devenit unul dintre cei șapte principi ai Iadului, asociat cu păcatele lăcomiei și invidiei. Apare ca locotenent al lui Satan în poemul epic din 1667 al lui John Milton, Paradisul pierdut, și este menționat în romanul Împăratul muștelor de William Golding, al cărui titlu face aluzie la sensul numelui.

Etimologie

Numele ebraic original Baʿal Zevuv combină titlul canaanit Ba'al („domn”) cu zevuv („muște”). O formă mai lungă, Baʿal Zevul („Ba'al al casei înălțate”), poate fi fost epitetul autentic filistean, dar o modificare scribală ebraică a ridiculizat zeitatea ca „domnul muștelor,” asemănător unei divinități a balegii. Grecescul Beelzeboul poate fi dublat această peiorare prin introducerea unei legături cu zelous („emulație”) sau pur și simplu printr-o pronunție coruptă.

• Sens: „Domnul muștelor” (origine ebraică), posibil și „domnul balegii” (prin greacă sau joc de cuvinte)
• Origine: Zeitate filisteană, adoptată ulterior în iudaism și creștinism ca nume demonic
• Tip: Nume de botez, în principal un nume biblic literal în contexte religioase
• Regiune de utilizare: Iudaism și creștinism; specific Noului Testament grecesc