Semnificație și Istorie
Sfântul Dewi, cunoscut mai bine ca Sfântul David, este înalt venerat în Țara Galilor. Conform tradiției, s-a născut în Pembrokeshire și a fondat o așezare monahală la Glyn Rhosyn, ulterior cunoscut sub numele de St Davids. A săvârșit minuni și era cunoscut pentru stilul său de viață ascetic, predicând adesea sub o piatră înălțată. Ziua sa de sărbătoare, 1 martie, este celebrată în Țara Galilor de secole și continuă să fie o zi de mândrie națională. Ca sfânt patron, Sfântul David simbolizează identitatea galeză, concurând cu figuri împrumutate din contextul britanic mai larg.
Etimologie
Numele Dewi provine în cele din urmă de la numele ebraic David, însemnând „iubit”. Vorbitorii de galeză veche au adaptat acest nume ca Dewydd, evoluând mai târziu în Dewi modern. Davidul biblic, regele Israelului, este renumit pentru înfrângerea lui Goliat și stabilirea Ierusalimului ca capitală. Numele său a intrat în latină ca Davidus și s-a răspândit în Europa creștină, unde a primit forme localizate specifice fiecărei regiuni.
Purtători Notabili
Sfântul Dewi/David (c. 500–589 d.Hr.) este cel mai proeminent purtător istoric. A fost arhiepiscop de Mynyw (actualul St Davids) și mănăstirea sa a produs mai mulți sfinți. Tradiția populară relatează nenumărați asociați, inclusiv trei dintre urmașii săi care au călătorit pe jos până la Ierusalim. Un alt notabil, mult mai târziu, este sportivul Dewi Belshaw, un aruncător de ciocan galez (născut în 1925) și ulterior președinte al Asociației de Atletism din Țara Galilor. Revenirea numelui Dewi a fost însoțită de alte nume galeze reînviate, cum ar fi Dafydd, ca parte a unei Renașteri culturale din secolele al XIX-lea și al XX-lea, datorată parțial muncii de pionierat a anticarilor galezi.
Semnificație Culturală
Astăzi, Dewi este asociat în principal cu Țara Galilor și vorbește despre o descendență unică neîntreruptă din epoca medievală. În schimb, Dafydd a atins o utilizare mult mai mare, dominând înregistrările anterioare secolului al XVII-lea pentru cea mai mare parte a Creștinătății. Reapariția simultană a mai multor nume de sfinți galezi în perioada victoriană a oferit o protecție nostalgică patriei printre obiceiurile locale redescoperite.