Semnificație și Istorie
Cleopas este o figură din Noul Testament, unul dintre cei doi discipoli care l-au întâlnit pe Isus pe drumul spre Emaus după învierea sa (Luca 24:13–32). Numele este o formă prescurtată a numelui grecesc Kleopatros, care este în esență omologul masculin al numelui Cleopatra. Ambele nume derivă din rădăcini grecești: kleos însemnând „glorie” și pater însemnând „tată”, având astfel sensul de „gloria tatălui”.
Etimologie și variante
În greaca originală a Noului Testament, numele apare ca Kleopas (Κλεοπάς). Aceasta este o formă prescurtată a lui Kleopatros, reflectând un model comun prin care numele compuse grecești erau scurtate. Varianta ebraică Cleophas (din Clopas) apare în unele manuscripte și tradiții; unii cercetători leagă numele de un original aramaic. Tradițiile catolice și ortodoxe de est îl identifică adesea pe Cleopas cu Clopas, fratele Sfântului Iosif, deși acest lucru rămâne un subiect de dezbatere.
Relatarea biblică
Conform Evangheliei după Luca, în a treia zi după răstignirea lui Isus, Cleopas și un alt discipol fără nume mergeau de la Ierusalim la Emaus, discutând despre evenimentele recente. Isus li s-a arătat, dar ochii lor au fost împiedicați să-l recunoască până când a frânt pâinea la masa de seară. După această revelație, s-au întors la Ierusalim pentru a raporta întâlnirea. Această relatare l-a făcut pe Cleopas un simbol al credinței și al recunoașterii în tradiția creștină.
Purtători notabili
Dincolo de figura din Noul Testament, numele Cleopas a fost purtat de diverși sfinți și figuri religioase, în special în creștinismul estic. Tradiția clanului scoțian MacKinnon susține că descinde dintr-un Cleopas care a trăit în secolul al VI-lea, deși aceasta este probabil legendară. În epoca modernă, numele este rar, dar ocazional folosit în țările vorbitoare de engleză, adesea inspirat de povestea biblică.
Prenume asociate
Surse: Wikipedia — Cleopas