Aladdin

Aladdin este forma anglicizată a numelui arab Ala ad-Din, care înseamnă „excelența credinței” (din ʿalāʾ „excelență, înălțime” și dīn „religie, credință”). Numele este universal asociat cu personajul titular al poveștii populare din Orientul Mijlociu, Aladdin și lampa fermecată, una dintre cele mai faimoase povești din O mie și una de nopți, deși nu era parte a manuscrisului arab original din secolul al IX-lea.

Etimologie și utilizare istorică

Aladdin își datorează ortografia modernă medierii franceze: Antoine Galland, primul traducător european al O mie și una de nopți, a redat arabul ca Aladin; adaptatorii englezi au adăugat ulterior un al doilea „d”. Elementele numelui ʿalāʾ și dīn sunt comune în numele teoforice musulmane, iar Ala ad-Din a fost purtat istoric de mai mulți sultani din Delhi. Alaattin (turcă), Aldin (bosniacă) și forma dublă Ala al-Din sunt cognați.

Povestea și contextul său

În poveste, Aladdin este un băiat leneș și neastâmpărat care trăiește într-un oraș chinezesc (un decor ficționalizat, nu o geografie literală). Un magician nord-african, prefăcându-se unchiul său, îl păcălește pe Aladdin să recupereze o lampă veche dintr-o peșteră. Când magicianul îl prinde în capcană, Aladdin freacă lampa din greșeală și eliberează un spirit care îl face bogat și puternic. Mai târziu, se căsătorește cu fiica sultanului, îl învinge pe răufăcător și devine sultan. Narațiunea aparține tipului Aarne-Thompson-Uther 561 (lampa magică).

Transmitere și statut de poveste orfană

Spre deosebire de majoritatea poveștilor din Nopți, Aladdin nu are nicio origine arabă supraviețuitoare; este una dintre așa-numitele „povești orfane”. Francezul Antoine Galland a consemnat că a auzit-o de la un povestitor maronit pe nume Hanna Diyab, care a vizitat Parisul în 1709. Galland a inclus-o apoi în traducerea sa franceză Les mille et une nuits. Din acest motiv, povestea nu se găsește în niciun manuscris arab medieval și rămâne controversată printre puriști. O ediție Oxford din 1993 a originii apropiate-orientale a lui Aladdin a reeditat un original pierdut, alimentând și mai multe dezbateri.

Semnificație culturală

Aladdin a fost adaptat pe scară largă: filmul de animație Disney din 1992, pantomime, musicaluri de scenă (notabil un musical TV Cole Porter din 1958 cu Sal Mineo) și multiple compilații Arabian Nights. Numele în sine conotează adesea aventură, ingeniozitate și noroc magic. Rămâne neobișnuit ca prenume în afara familiilor inspirate de basmul popular sau de moștenirea musulmană, deși familiile islamice preced media modernă cu secole.

• Semnificație: „Excelența credinței” (detașată de conotația poveștii)
• Origine: Arabă (ʿAlāʼ ad-Dīn)
• Tip: Prenume anglicizat
• Regiuni de utilizare: Global, în principal prin literatură; de asemenea, în forme bosniace, turcești