Semnificație și Istorie
Rexana este o variantă feminină modernă englezească a numelui Rexanne, în sine o combinație creativă dintre numele regal Rex și Roxane, o formă franceză a lui Roxana. Rădăcina comună a acestor nume provine din elementul persan vechi sau bactrian *rauxšnā, care înseamnă „luminos, strălucitor”.
Etimologie și context istoric
Linia genealogică a numelui Rexana duce, în cele din urmă, la numele grecesc antic Ῥωξάνη (Rhoxane), care este forma elenizată a unui nume persan vechi sau bactrian. Sensul „luminos, strălucitor” din iraniană veche este potrivit pentru un nume care a câștigat proeminență prin Roxana, soția lui Alexandru cel Mare. Roxana (cca. 340–310 î.Hr.) a fost fiica nobilului bactrian Oxyartes și s-a căsătorit cu Alexandru în 327 î.Hr., după cucerirea Bactriei de către acesta. Devotamentul ei legendar și povestea tragică au contribuit la atractivitatea persistentă a numelui.
Reînvierea numelui antic în Occident a început în secolul al XVII-lea, mai ales după romanul Roxana: The Fortunate Mistress al lui Daniel Defoe din 1724, care a popularizat forma Roxana în literatura engleză. Variantele s-au înmulțit: franceza a dat Roxane (folosită mai târziu de Edmond Rostand pentru iubita lui Cyrano), iar engleza a creat Roxanne, plus formele prescurtate Roxie și Roxy.
Rexanne a rezultat din combinarea lui Rex (din latinescul rēx, „rege”) cu Roxane, poate sugerată de similaritatea fonetică sau de atracția pentru ceva regal și antic. Rexana este o continuare a acestei evoluții—un final -a care o face să sune mai feminin și mai elegant. Deși rar, Rexana se încadrează tocmai în direcția aceea de familiaritate derivată din perioada victoriană, tipică pentru multe nume tradiționale mai elaborate, create în generațiile recente.