Semnificație și Istorie
Phunihel este o formă latină a numelui ebraic Penuel, care înseamnă „cu fața spre Dumnezeu”, compus din elementele ebraice pana („a se întoarce către”) și el („Dumnezeu”). Apare în Vechiul Testament latin, așa cum este folosit în traducerea Vulgatei. Variante ale numelui includ Phanuhel, Phanuel (întâlnit în legenda iudeo-creștin-islamică) și Phanouel (în forma greacă biblică).
Penuel este cunoscut din Biblia ebraică ca nume de loc (de exemplu, locul unde Iacob s-a luptat cu un înger, numit mai târziu Peniel, însemnând „fața lui Dumnezeu”) și ca nume a două personaje minore: un strămoș al israeliților și un bărbat din Gedor. În Vulgata, Phunihel redă unul sau mai multe dintre aceste cazuri. Forma latină Ph- reflectă transcrierea greacă, etc. Numele poartă un puternic sens teologic, legat de întâlnirea cu divinitatea.
- Înțeles: „cu fața spre Dumnezeu” sau „fața lui Dumnezeu”
- Origine: ebraică, prin forma latină din Vulgata
- Tip: prenume (biblic)
- Utilizare: rar, apare aproape exclusiv în contexte latine