Audawakrs

Audawakrs este forma reconstituită în gotică a numelui Odoacru, una dintre cele mai cunoscute figuri ale antichității târzii. Provenind din proto-germanicul *Audawakraz, numele este compus din elementele auds „avuție” și wakrs „vigilent” sau „treaz”, având semnificația de „avut și vigilent” sau, într-un kenning mai poetic, „gardian al bogățiilor”. Forma gotică surprinde direct rădăcinile germanice originale, înainte de împrumutul în latină și în alte limbi.

Purtători notabili

Deși grafia gotică Audawakrs nu este atestată istoric în surse primare, numele Odoacru (sau Audawakrs în forma sa etimologică) a cunoscut o largă răspândire în Europa medievală timpurie. Pentru a distinge figurile istorice și utilizările: liderul saxon Adovacrius, activ în Galia în secolul al V-lea, este cunoscut din însemnările romane, în timp ce Odoacru însuși – uneori numit Odovacar sau Audovacar – l-a detronat pe împăratul roman de Apus Romulus Augustulus în anul 476 și a condus Italia ca primul său rege barbar, până la asasinarea sa de către Teodoric cel Mare în 493.

Forme înrudite

Variante ale numelui reflectă aceleași rădăcini germanice, dar adaptate ulterior în limbile europene. Pe lângă prezenta reconstituire gotică Audawakrs și Audovacar, întâlnim și Audovacar, Odoacru, Odovacar și, prin intermediul latinei medievale și al germanicului, Otokar (cehă), Ottokar (germană) și Odoacre (italiană vernaculară). De-a lungul timpului, acesta a devenit un prenume tradițional în diverse case regale, cel mai faimos la regii Přemyslizi ai Boemiei: Otakar I și Otakar al II-lea. Formele slave sudice (cum ar fi influențele ulterioare ale lui Oliver) provin de asemenea din această rădăcină, deși unele sunt obscure.

Documentația numelui și analogii

Canonuri paralel din punct de vedere etimologic includ numele literar englezesc Eadwacer din poemul în engleză veche „Wulf and Eadwacer” și chiar conceptul grecesc regăsit în numele Plutarh – „stăpân al bogăției” – care folosește aceeași structură de compunere a rădăcinilor.