Ioas

Ioas este o transliterare directă a formelor grecești și latine ale numelor biblice Joash și Jehoash. Apare în traducerile grecești Septuaginta și latine Vulgata ale Vechiului Testament, unde redă numele ebraice Yo'ash și Yeho'ash. Numele derivă în cele din urmă din rădăcina ebraică Yahweh, primul element fiind o formă scurtată a numelui divin, iar al doilea este adesea interpretat ca însemnând „foc” sau „a dărui” – astfel, sensul este în general dat ca „focul lui Yahweh” sau „Yahweh a dăruit”.

Etimologie

Din greaca veche și latină, Ioas este o adaptare elenizată și latinizată a ebraicului יְהוֹאָשׁ (Yəhō’āš). Conform Wiktionary, pronunția latină clasică era [iˈoː.aːs], iar în latina ecleziastică s-a fixat ca [iˈɔː.as]. Termenul apare în narațiunea biblică ca nume al mai multor personaje, cel mai notabil un rege al lui Iuda (domnie c. 836–796 î.Hr.) și un rege al lui Israel (domnie c. 798–782 î.Hr.), ambii menționați ca Jehoash sau Joash în Bibliile în limba engleză.

Purtători notabili

În Vulgata, Ioas este folosit pentru Jehoash/Joash, fiul lui Ahazia și regele lui Iuda, care a fost ascuns de regina Atalia și ulterior restabilit pe tron ca prunc. Un al doilea purtător este Jehoash (sau Joash) al Israelului, fiul lui Ioahaz, care a luptat și i-a învins pe arameeni. Întextele grecești, numele apare ca Ιωας (Ioas) și se găsește în mai multe manuscrise ale Septuagintei.

Semnificație culturală

Ioas nu este comun ca nume propriu în afara contextelor biblice sau religioase, dar servește ca o legătură importantă între originalele ebraice și tradițiile ecleziastice ulterioare. Alături de formele înrudite Jehoash și Joash, ilustrează transmiterea numelor teoforice din ebraică prin greacă și latină în limbile occidentale. Varianta ortografică Joas este folosită și în contexte olandeze.

• Sens: formă a lui Jehoash / Joash („focul lui Yahweh”)
• Origine: ebraică
• Tip: nume religios, biblic
• Regiuni de utilizare: Biblii grecești și latine, texte religioase