Semnificație și Istorie
Bell este un prenume feminin de origine engleză. Poate fi fie o variantă a numelui Belle, fie derivat dintr-un nume de familie englezesc, asociat fie cu Bell 1 (un nume profesional pentru un clopotar sau un fabricant de clopote), fie cu Bell 2 (o variantă a numelui francez Belle, care înseamnă „frumoasă”).
Etimologie
Numele Bell ca prenume are două origini principale. Prima este ca variantă a numelui Belle, o formă scurtă a numelor care se termină în -belle, în special Isabella. Isabella este o formă latinizată a numelui Isabel, derivat în cele din urmă din Elisheba, numele ebraic care înseamnă „Dumnezeul meu este un jurământ”. A doua provine dintr-un nume de familie englezesc, care la rândul său are două posibile descendențe: una ocupațională, pentru un clopotar sau fabricant de clopote, și cealaltă, o variantă a numelui Belle, din franceza veche bele (frumoasă).
Purtători notabili
Un purtător celebru este haiduca americană Belle Starr (1848–1889), al cărei prenume real era de fapt Maybelle. Cu toate acestea, numele Bell este adesea folosit independent. În literatură, numele apare în titluri precum Bell, Book and Candle și în diverse personaje fictive, cum ar fi Bell Cranel din nuvela Is It Wrong to Try to Pick Up Girls in a Dungeon?.
Semnificație culturală
Numele este, de asemenea, legat de instrumentul în sine, care are semnificație culturală și religioasă, de exemplu în turnurile bisericilor sau ca simbol al sărbătorii. Cu toate acestea, ca prenume, rămâne relativ neobișnuit, fiind adesea ales pentru simplitatea și sunetul său melodic.
- Semnificație: Frumoasă, sau nume de familie ocupațional pentru un fabricant de clopote
- Origine: Engleză, derivată din francezul belle sau un nume de familie englezesc
- Tip: Prenume, feminin
- Regiuni de utilizare: Țările de limbă engleză
Prenume asociate
Surse: Wikipedia — Bell