Astraea

Astraea este forma latinizată a numelui grecesc Astraia (Ἀστραία), derivat din cuvântul grecesc ἀστήρ (aster) care înseamnă „stea”. În mitologia greacă, Astraea a fost zeița fecioară a dreptății și inocenței. Este distinctă de Asteria, zeița stelelor și fiica lui Coeus și Phoebe. Astraea este adesea asociată îndeaproape cu o altă zeiță a dreptății, Dike, fiica lui Zeus și Themis.

Etimologie și semnificație cerească

După cum sugerează și numele ei — literalmente „stelară” sau „ca o stea” — Astraea este strâns legată de ceruri. După ce răutatea omenirii a devenit prea mare în timpul Epocii Fierului, ea a părăsit pământul și s-a înălțat la cer, devenind constelația Fecioara. Asocierea constelației cu o zeiță a dreptății și purității apare în diverse tradiții; de exemplu, grecii înșiși au legat Fecioara de mai multe zeițe, inclusiv Astraea, Dike și Demetra.

Referințe culturale și moștenire

Numele Astreei a fost reînviat în timpurile moderne, în special în astronomie. Asteroidul din centura principală 5 Astraea, descoperit în 1845, poartă numele ei. Mitul ei de retragere dintr-o lume coruptă a rezonat, de asemenea, în timpul Renașterii, unde a fost uneori invocată ca simbol al revenirii dreptății. În utilizarea contemporană, în engleză forme precum Aster și Astra sunt înrudite prin rădăcina stelară, făcând ca numele provenite din Astraea — precum Astra, Astrid și Estelle — să facă parte dintr-o familie etimologică mai largă centrată pe imaginea stelelor.

• Înțeles: „Stea” (greacă)
• Origine: Religia și mitologia greacă antică
• Tip: Prenume (feminitate)
• Utilizare: Engleză, greacă (prin forme derivate)