Semnificație și Istorie
Shalmaneser este forma ebraică biblică a numelui akkadian antic Shulmanu-Ashared, care înseamnă „Shulmanu este preeminent". Acest nume teoforic sacru îl onorează pe Shulmanu, un zeu semitic estic (mesopotamian) asociat cu bătălia, al cărui nume este posibil înrudit cu divinitatea semitică vestică Shalim, derivată dintr-o rădăcină care înseamnă „pace".
Context istoric
Numele Shalmaneser a fost purtat de cinci regi asirieni care au domnit în perioada neo-asiriană a secolelor IX–VII î.Hr. Cel mai notabil este Shalmaneser al III-lea (domnie 859–824 î.Hr.), sub care Imperiul Asirian a atins apogeul în expansiune teritorială și dominație militară. Campaniile sale s-au extins în Siria, Palestina și Anatolia, iar el este consemnat în anale antice care documentează bătălii împotriva unei coaliții care îl includea pe regele Ahab al Israelului. Celălalt purtător celebru, Shalmaneser al V-lea (domnie 727–722 î.Hr.), este amintit pentru cucerirea regatului de nord al Israelului și pentru deportarea ulterioară a poporului său, pe care sursele tradiționale o asociază cu începutul narațiunii „Celor Zece Triburi Pierdute".
Legătura biblică
Shalmaneser apare pe scurt în Vechiul Testament (2 Regi 17:3, 2 Regi 18:9) ca Shalmaneser al V-lea, regele Asiriei, care a asediat Samaria și a forțat pe israeliți să intre în exil. Relatarea biblică prezintă aceste evenimente ca judecată divină pentru idolatria Israelului, Shalmaneser acționând ca instrument al lui Dumnezeu. Referința sa, deși rară, subliniază intersecția dintre istoria asiriană și scripturile ebraice.
Utilizare în Biblii
În traducerile englezești, „Shalmaneser" apare în cartea deuterocanonică a lui Tobit (1:15) în unele versiuni, referindu-se direct la Shalmaneser al V-lea, indicând prezența de durată a acestui nume în tradițiile evreiești și creștine. Septuaginta și Vulgata păstrează în mod constant transliterația greacă/latină. Ca nume de persoană astăzi, este învechit, dar păstrat în studiile religioase și istorice.
Forme variante
Numele original Shulmanu-Ashared a fost compus în scriere cuneiformă. Forma ebraică Shalmanʾeser derivă din congruența semantică dintre scripturile reprezentative akkadiene și ebraice. Nume înrudite includ divinul Shulmanu și rădăcina Shalim.
- Semnificație: Shulmanu este preeminent (teoforic)
- Origine: Akkadiană; ebraică biblică
- Tip cultural: Nume regal
- Regiuni de utilizare: Asiria, Israelul biblic