Pluto

Pluto este forma latinizată a numelui grec Plouton (Πλούτων), derivat din cuvântul grec ploutos (πλοῦτος) care înseamnă „bogăție”. În mitologia greacă, Pluto era un nume alternativ pentru Hades, zeul lumii subterane. Numele Pluto era folosit pentru a sublinia rolul lumii de dincolo ca tărâm al bogățiilor ascunse, incluzând metale prețioase și sol fertil care hrănea recoltele de sub pământ. Hades era fratele lui Zeus și al lui Poseidon, iar după înfrângerea Titanilor, a tras la sorți cu ei pentru a domni peste lumea subterană, în timp ce Zeus a primit cerul, iar Poseidon marea.

În mitologia romană, Pluto a fost adoptat ca echivalent direct al zeului grec, păstrând asocierea cu moartea, bogățiile și viața de apoi. Numele Pluto era folosit mai ales pentru zeu atunci când acționa ca judecător al morților sau când era reprezentat cu simboluri ale abundenței, precum un corn al abundenței. Soția sa era Proserpina (echivalentul roman al Persefonei), pe care a răpit-o în lumea subterană, un mit care explica schimbarea anotimpurilor.

Semnificație Culturală și Astronomică

Pluto este și numele unei planete pitice descoperite în 1930 de Clyde Tombaugh. Timp de decenii, a fost considerată a noua planetă a Sistemului Solar, dar în 2006, Uniunea Astronomică Internațională a reclasificat Pluto ca planetă pitică după adoptarea unei noi definiții care impunea ca o planetă să fi curățat orbita de alte resturi. În ciuda reclasificării, Pluto rămâne semnificativ din punct de vedere cultural; este cel mai mare obiect transneptunian cunoscut și orbitează între Soare la o distanță de 30 până la 49 de unități astronomice. Suprafața sa este compusă din gheață și rocă și are o regiune palidă în formă de inimă cunoscută ca Tombaugh Regio, vizibilă în imaginile misiunii New Horizons a NASA, care a survolat Pluto în 2015.

• Semnificație: „bogăție”
• Origine: greacă (Plouton), latinizat ca Pluto
• Tip: Prenume (folosit preponderent în mitologie)
• Regiuni de utilizare: mitologia greacă și romană; astronomia internațională