Semnificație și Istorie
Plouton este forma greacă a numelui Pluto, zeul infernului în religia și mitologia Greciei antice. Numele derivă din elementul grecesc ploutos, însemnând „bogăție”.
Etimologie și mitologie
În sursele clasice, Plouton era adesea confundat cu Ploûtos, zeul bogăției, deoarece bogățiile minerale se găsesc în subteran, iar ca zeu ctonic Plouton stăpânea pământul adânc care conținea semințele esențiale pentru o recoltă bogată. Numele mai vechi și mai comun pentru stăpânul infernului era Hades (din grecescul aides, însemnând „nevăzut”), dar Plouton a intrat în uz mai larg prin Misterele Eleusine, unde era venerat ca un conducător aspru dar drept și un soț iubitor pentru Persefona. Cuplul era adesea invocat împreună în inscripții religioase sub numele de Plouton și Kore (Fecioara). Spre deosebire de Hades, care avea puține temple, Plouton primea cult ca dătător de binecuvântări din pământ.
Semnificație culturală
Plouton reprezintă o concepție mai pozitivă a zeului infernului, asociat nu numai cu moartea, ci și cu ciclul agricol și abundența. În epoca romană, a fost identificat cu Dis Pater și mai târziu cu Orcus. Numele trăiește și în planeta pitică Pluto (descoperită în 1930 și reclasificată în 2006).
- Sens: Bogăție
- Origine: Greacă
- Tip: Nume mitologic
- Utilizare: Greacă