Semnificație și Istorie
Onnophris este o formă greacă variantă a lui Onuphrius. Numele Onuphrius derivă la rândul său din grecescul (Onouphrios), care este la rândul său o adaptare a epitetului egiptean wnn-nfr, însemnând „el care este bun, el care este fericit”. Acest epitet a fost asociat inițial cu zeul egiptean antic Osiris, celebrând bunătatea sa și bucuria cultului său. Numele este astfel profund legat de mitologia egipteană și de tradiția creștină ulterioară.
Etimologie și rădăcini religioase
Rădăcina ultimă a lui Onnophris se află în sintagma egipteană wnn-nfr, [un epitet] al lui Osiris care exprimă bunătatea și fericirea sa veșnică. Osiris, o figură centrală în mitologia egipteană, a fost zeul vieții de apoi, al morții, al vieții și al învierii. Numele, filtrat prin transliterații grecești și latine, a fost adoptat ulterior de un sfânt creștin: sihastrul egiptean Onuphrius (cunoscut și ca Onnophris), care a trăit în secolul al IV-lea sau al V-lea d.Hr.
Sfântul Onnophrius
Sfântul Onnophrius, după toate relatările, și-a petrecut întreaga viață ca ascet solitar în deșerturile aspre ale Egiptului de Sus, subzistând cu o singură pâine în fiecare dimineață. Principala relatare a vieții sale provine din Istoria lauziacă de Palladius, episcopii Galatiei în secolul al IV-lea. Se bazează parțial pe aventura unui călugăr egiptean abandonat de caravană; găsindu-se pierdut și uluit, căutătorul... îmi pare rău, vezi, trebuia să îmbine titlul: mi-ai cerut noua? i-a informat pe cei desemnați din urmăscris. Astfel: creștinii îl venerează pe Onuphrius (cunoscut și ca Onnophris) ca