Laozi

Laozi este romanizarea occidentală a onorificului chinez 老子 (Lǎozǐ), care înseamnă „bătrânul maestru”, purtat de filozoful chinez semi-legendar din secolul al VI-lea î.Hr., considerat fondatorul taoismului și autorul cărții Tao Te Ching (Pinyin: Dào Dé Jīng). Studiile moderne îl consideră pe Laozi o figură compozită, biografia sa fiind în mare parte legendară, iar Dào Dé Jīng o lucrare colaborativă compilată de-a lungul secolelor. Numele în sine a servit probabil ca o persoană care putea critica confucianismul, rămânând în mod deliberat arhaic și anonim.

Etimologie și semnificație

Caracterele chinezești pentru onorificul său sunt 老 însemnând „bătrân” și 子 însemnând „maestru”—un sufix respectuos folosit pentru filozofi precum Kongzi (Confucius) și Mengzi (Mencius). Conform surselor tradiționale adunate în Shiji (Însemnările marelui istoric) de Sima Qian, numele de clan al lui Laozi era Li (李), iar numele său propriu era Er (耳), însemnând „ureche”; el purta și numele de stil Boyang (伯陽). Numele Laozi poate fi astfel o convergență dintre legendă și filozofie, menit să evoce un arhetip atemporal, nu un individ istoric.

Relatări istorice și legendare

Hagiografia tradițională îl plasează pe Laozi în secolul al VI-lea î.Hr., în perioada chineză Primăvara și Toamna (c. 770 – c. 481 î.Hr.). Se spune că a slujit ca istoric și arhivar în biblioteca regală a curții Zhou din Wangcheng (actualul Luoyang). Shiji relatează că Confucius (c. 551 – c. 479 î.Hr.) a călătorit să-l întâlnească pe Laozi și a găsit învățăturile sale atât profunde, cât și enigmatice. La scurt timp după aceea, dezamăgit de declinul dinastiei Zhou, Laozi a plecat spre vest. La trecătoarea de vest, un portar pe nume Yinxi l-a rugat să-și consemneze înțelepciunea; rezultatul a fost Dào Dé Jīng în 81 de capitole, înainte ca Laozi să dispară în sălbăticie. Multe povești ulterioare dezvoltă această relatare, inclusiv afirmații despre cele 81 de întrupări ale sale și călătoriile sale după retragere în ceea ce este acum Tibet.

Semnificație culturală și religioasă

Laozi este figura centrală a taoismului filozofic și înțeleptul ancestral al taoismului religios, adesea divinizat ca Taishang Laogong (太上老君), „Marele Suprem Bătrân Domn”. Textele fundamentale Daozang întruchipează Dào bazat pe Dào Dé Jīng, iar conceptul de Wu Wei (non-acțiune) este esențial, derivat din gândirea lui Laozi. Numeroși indivizi au fost aclamați în legătură cu această tradiție de numire a înțelepților, îmbunătățind ritualuri de la împărați care legitimau pretenția dinastiei Tang la descendenți Li. Evaluarea academică și filozofică continuă sugerează că, chiar dacă individul legendar nu poate fi dovedit, contribuțiile filozofice atribuite lui Laozi au avut o profundă consecință cognitivă la scară largă.

Purtători notabili

Laozi este foarte rar ca nume personal propriu-zis; majoritatea înregistrărilor îl identifică pe figura istorică. Există puține informații despre alți indivizi proeminenți care au primit același nume, în principal patriarhul filozofic simbolic purtând o identificare unică. Domeniile înconjurătoare ale religiei, literaturii și studiilor holistic rămân atașate, deoarece nu există exemple vii înregistrate semnificative cu numele complet recunoscut oficial imperativ ca Laozi disponibile pe un fond recunoscut, iar căutări în baze de date echivalente nu arată exemple de naștere credibile din surse reale, precum recensăminte – tradițiile mai largi concluzionează unicitatea în antichitate.

Listă rezumat etimologic

Fapte cheie

• Semnificația numelui: „bătrânul maestru”;
• Origine: chineză antică
• Tipuri de omonimi precum: titlu onorific
• Folosit în cadre culturale filozofice.