Israfil

Israfil este un arhanghel în tradiția islamică, cel mai bine cunoscut ca îngerul care va sufla trâmbița pentru a vesti Ziua Judecății (Qiyamah). Deși numele nu apare în Coran, o figură care suflă o trâmbiță este reiterată, iar exegeza islamică îl identifică pe acest înger drept Israfil. El este unul dintre cei patru arhangheli în Islam, alături de Gabriel (care i-a revelat Coranul lui Mahomed), Mihail (care asigură hrana) și Azrael (îngerul morții). În unele contexte, Israfil este echivalat cu îngerii iudeo-creștini Rafael sau Uriel, deși această asociere nu este universal acceptată.

Etimologie și Semnificație

Semnificația numelui Israfil este incertă. Unii savanți au propus că derivă dintr-o rădăcină ebraică sau aramaică însemnând „ardere” sau „aprindere”, dar nu există o etimologie definitivă. Numele nu apare în Biblia ebraică, dar apare în sursele islamice prin conexiunea directă cu arhanghelul. În cele din urmă, este legat de numele Rafael, care în ebraică înseamnă „Dumnezeu vindecă” (de la rafa „a vindeca” și ʾel „Dumnezeu”). În tradiția iudaică, Rafael este un arhanghel cunoscut pentru vindecare și apare în Cartea lui Tobit, unde îl ajută pe Tobia și îl vindecă pe Tobit de orbire.

Rolul Religios și Iconografia

În tradiția islamică, Israfil este portretizat ca un înger magnific și colosal, cu patru aripi. Conform hadith-ului, el ține un condei (qalam) cu care scrie destinul oamenilor și transmite poruncile lui Dumnezeu celorlalți arhangheli. Cu o aripă scrie decretele divine; cu cealaltă își acoperă fața de teama maiestății lui Dumnezeu. Israfil este adesea descris ca fiind cel mai apropiat dintre toți îngerii de Dumnezeu, acționând ca un intermediar între Creator și ierarhia cerească. Datoria sa eshatologică principală este să sune trâmbița (sūr) de două ori: prima suflare va aduce anihilarea întregii creații, iar a doua suflare va învia toate sufletele pentru judecat. Acest scenariu cu trâmbița are ecou în literatura apocaliptică iudeo-creștină (de exemplu, Apocalipsa 8–11), în care îngerii sună trâmbițe pentru a anunța evenimente cataclismice.

În ciuda importanței sale, așa-numita „Carte a morților” și scrieri oculte ulterioare detaliază rolul său de arhanghel cel mai bătrân – un statut derivat dintr-o cronologie imaginară, mai degrabă decât din surse canonice. În cultura populară, Israfil este uneori asemănat cu motive grecești sau zoroastriene.

Personalități Notabile și Semnificație Culturală

Israfil nu este folosit frecvent ca prenume printre musulmanii de astăzi, deși apare ocazional ca nume devoțional sau în poezie. Poetul urdu din secolul al XIX-lea, Muhammad Hussain Azad, a scris un epic intitulat Israfil ke Ansar („Trâmbița lui Israfil”), folosind îngerul ca simbol al trezirii divine. În tradițiile mistice hindo-islamice, Israfil funcționează ca o metaforă pentru dorința sufletului de înviere. Deși obscur ca element din mediul islamic, numele își păstrează o prezență recognoscibilă datorită rezonanței sale apocaliptice.

Nume și Variante similare

Numele Israfil este uneori redat ca Israfel (cosmopolit în literatura fantastică) sau ocazional confundat cu similarul agnomen Israphel (din ficțiune, e.g., Trinity Blood). În unele culturi arabe, forma diminutivală devine Sirafi. Formele legate subliniază o relație cu „schimbă-mă”. Cât despre teologie: în sufism se pot întâlni rafinamente suplimentare, numele însuși devenind sinonim cu purtătorul de trâmbiță secundar după profet(i).

• Înțeles:
• .
• Așe