Isis

Isis este forma greacă a numelui egiptean ꜣst (reconstruit ca Iset, Aset sau Ueset), care ar putea deriva de la rădăcina st însemnând „tron”. În mitologie, Isis era o zeiță proeminentă a cerului și naturii în religia egipteană antică.

Etimologie

Numele Isis provine din transcrierea greacă a egipteanului ꜣst, care poate fi reconstruit ca Iset, Aset sau Ueset. Scrierea hieroglifică a numelui include un simbol al tronului, legând sensul de „scaun” sau „tron”. Această asociere este reflectată în iconografia timpurie, unde Isis este înfățișată purtând o coroană în formă de tron.

Rol mitologic

Isis apare prima dată în Vechiul Regat (c. 2686 – c. 2181 î.Hr.) ca personaj principal în mitul lui Osiris. Conform mitului, ea l-a readus la viață pe fratele și soțul său ucis, regele divin Osiris, și și-a protejat fiul Horus, care a devenit eroul și răzbunătorul tatălui său. Se credea că Isis îi ajută pe morți să intre în viața de apoi reînviindu-le sufletele, așa cum făcuse pentru Osiris. De asemenea, ea acționează ca mamă divină a faraonului, care era asemănat cu Horus. În practicile religioase populare, era invocată în vrăji de vindecare pentru oamenii obișnuiți înainte ca oficialii și clerul regal să facă o utilizare mai largă a cultului ei.

Iconografie și sincretism

În primele reprezentări artistice, Isis apare ca o femeie purtând un tron pe cap. În timpul Regatului Nou (c. 1550 – c. 1070 î.Hr.), pe măsură ce cultul ei se extindea și absorbea trăsături de la zeița Hathor, era adesea înfățișată cu coarne de vacă și un disc solar pe cap. Acest sincretism a continuat după integrarea Egiptului în lumea elenistică, afectând în special iconografia păstrată de credincioșii greci și romani. În perioada greco-romană, cultul lui Isis s-a răspândit în estul Mediteranei și mai târziu în întreg imperiul occidental.

Apariții notabile în cult

Mitul lui Osiris a făcut parte din ceremonii oficiale ale templului și rituri funerare de stat de timpuriu, dar Isis a avut și o prezență personală în rândul adepților egipteni. Textele magice și farmecele de vindecare invocă frecvent protecția ei maternă. Printre străini, a devenit cunoscută ca Iside în italiană, Ísis în portugheză și a continuat să fie cunoscută ca Isis în tradițiile latine până în secolul al IV-lea d.Hr. Cultul ei a fost subiect de controversă pentru autorii creștini: călugării compatiați în opoziție cu idolatria statică au denunțat descrierile sale vizibile în biserici pictate în decorațiuni populare ale vechilor case romane – dar multe legături au rămas acolo cu mozaicul clasic. Variația include asimilarea ei în unele mistere grecești, aristocrații și legitimarea dinastiilor regale.

Variante de nume înrudite

• În limbile egiptene antice: Iaset / Iset.
• Derivate moderne: Isis (continuă), Iside (italiană).

• Înțeles: Posibil „tron”
• Origine: Egipteană
• Tip: Nume propriu / nume de zeiță
• Utilizări: Egiptean
• Forme înrudite: Iset, Iside, Ísis