Semnificație și Istorie
Ira este un prenume masculin de origine ebraică, însemnând „veghetor”. În Vechiul Testament, Ira este identificat ca preot al regelui David (1 Cronici 27:9, 2 Samuel 20:26). Numele derivă din rădăcina ebraică עִיר, denotând vigilență, dar este distinct de numele arab cu o ortografie omonimă „Ira” care înseamnă „șoim” (pasărea) sau îngeri „puri”.
Semnificație Istorică și Religioasă
Ca prenume creștin englezesc, Ira a început să apară după Reforma Protestantă, când numele biblice au devenit la modă. În secolul al XVII-lea, Puritanii l-au adus în America alături de alte nume din Vechiul Testament. Folosirea sa a atins apogeul la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, în special în rândul comunităților de imigranți europeni. Deși popularitatea sa a scăzut după anii 1920, Ira rămâne un nume biblic clasic recunoscut în țările de limbă engleză.
Distribuție și Variante
Numele „Ira” este un prenume masculin predominant în uzul englezesc, în special în Statele Unite. În Bibliile în engleză, numele Ira (עִירָא) apare în genealogiile regatului lui David, consolidându-i asocierea cu preoția și apropierea de regalitate. O variantă include omonimul biblic ebraic 'Ira ('Ira), deși folosirea sa modernă este minimă în afara contextelor religioase.
- Semnificație: „veghetor” (ebraică)
- Origine: ebraică, din Vechiul Testament
- Regiuni de utilizare: ebraică, engleză, Biblia în engleză
- Nume înrudit: 'Ira