Semnificație și Istorie
Hevel este forma ebraică originală a numelui Abel. În Biblia ebraică (Vechiul Testament), Hevel este al doilea fiu al lui Adam și al Evei, descris în Cartea Genezei ca un păstor ucis de fratele său mai mare, Cain, din gelozie (Geneza 4:1–16). Numele Hevel derivă din cuvântul ebraic הֶבֶל (hevel), care înseamnă „suflare”, „vapor” sau „deșertăciune”. Această etimologie reflectă natura efemeră a vieții, așa cum este ecou în cartea biblică Ecclesiastul, unde cuvântul hevel este folosit în mod repetat ca refren însemnând „deșertăciune” sau „zădărnicie”.
Etimologie și Semnificație
Semnificația de bază de „suflare” sau „vapor” este semnificativă în povestea tragică a lui Hevel: viața sa, curmată violent, este la fel de trecătoare ca o suflare. Simbolismul numelui privind efemeritatea contrastează cu fratele său Cain (din ebraică însemnând „dobândit”, așa cum a spus Eva că a „căpătat un om”) și cu fratele său mai mic Set (însemnând „numit”), a cărui linie continuă. În Septuaginta și Vulgata, Hevel a fost tradus în greacă ca Ábel și în latină ca Abel, intrând în Bibliile englezești ca Abel. O variantă ebraică directă este Hebel, uneori folosită în transliterații pentru a reflecta pronunția ebraică modernă.
Semnificație Culturală și Religioasă
Hevel este considerat în tradițiile evreiască, creștină și islamică o figură a dreptății și inocenței, ucis pe nedrept. În teologia creștină, el este uneori văzut ca un tip al lui Hristos – cel drept suferind. Numele nu a fost folosit pe scară largă ca prenume în vremurile moderne din cauza asocierii cu tragedia biblică și cu plaga din Vechiul Testament a geloziei și fratricidului. Cu toate acestea, numele Abel, forma sa latinizată, a fost readus în uz și este mai comun, mai ales în spaniolă, finlandeză (ca Aapeli), maghiară (ca Ábel) și italiană (ca Abele). Apare în genealogiile biblice și este menționat în Noul Testament (Matei 23:35, Evrei 11:4).