Habakkuk

Habakkuk este un nume profetic ebraic, cunoscut în special ca numele celui de-al optulea dintre profeții minori din Vechiul Testament și autorul Cărții lui Habakkuk. Numele derivă din rădăcina ebraică ḥavaq, care înseamnă „îmbrățișare” și este, în general, interpretat ca „îmbrățișător” sau „cel care îmbrățișează”. În forma sa ebraică originală, numele se scrie Ḥavaqquq (חֲבַקּוּק).

Forma numelui și traduceri

Numele a fost redat în diverse forme în diferite limbi. Vechiul Testament creștin folosește constant Habakkuk, derivat din grecescul Ambakoum (Ἀμβακοὺμ) așa cum apare în Septuaginta. Vulgata latină folosește Abacuc. Forme distincte includ Habacuc, folosit în traduceri biblice mondiale, cum ar fi spaniola biblică, și Chavaqquq, o transliterare academică engleză care reflectă mai exact ebraica originală.

Nume înrudite, bazate pe variații de traducere sau transliterare, apar în următoarele contexte: Habacuc se folosește în spaniola biblică. Forma latină biblică Abacuc apare în tradiția catolică, iar forma Ambakoum reflectă redarea numelui în Septuaginta. Numele Chavaqquq se folosește uneori în contexte academice pentru a indica numele ebraic mai precis.

Context biblic

Profetul Habakkuk este considerat a fi activ în jurul anului 612 î.Hr., înainte și în timpul asediului babilonian al Ierusalimului. Cartea lui Habakkuk constă într-un dialog între profet și Dumnezeu cu privire la problema răului și folosirea de către Dumnezeu a babilonienilor răi ca instrumente de judecată. Acest schimb se încheie cu un psalm de încredere profundă (Habakkuk 3). Cartea a influențat semnificativ literatura și religia occidentală, în special faimoasa frază „cel drept va trăi prin credință” (Habakkuk 2:4).

În afara propriei cărți, numele Habakkuk este menționat în secțiunile deuterocanonice ale Cărții lui Daniel (Bel și balaurul), unde profetul este purtat de un înger la Babilon pentru a-l hrăni pe Daniel în groapa leilor—o tradiție dezvoltată în surse evreiești și creștine ulterioare. Habakkuk este, de asemenea, citat în epistolele Noului Testament; în Romani 1:17, Galateni 2:16 și Evrei 2:4, „cel drept va trăi prin credință” este tratată ca o afirmație fundamentală a credinței, influențând profund perspectiva și teologia lui Pavel și ale creștinătății.

Semnificație culturală

Venerat nu numai în iudaism și creștinism, Habakkuk este menționat ocazional și în Islam și de autori musulmani, uneori sub perspective destul de diferite, asociate cu discursul politic și moral. Rolurile sale simbolice de a veghea asupra statului și de a îndemna la criticitate în politică și administrație i-au hrănit pe gânditorii medievali. De-a lungul secolelor, teologii i-au aplicat profețiile problemei justiției umane versus divine. Tradiția rabinică medievală îl leagă pe Habakkuk—unic în scop și stil—de o tradiție a înțelepciunii care folosește o expresie politică intimă.

Statut religios

Biserica Ortodoxă Răsăriteană îl include alături de sărbătoarea celor Doisprezece Profeți Minori; în mod similar, patristica antică laudă concizia împletită cu revelații uluitoare de sfințenie și întrupare—colocvial, așa-numita teorie a „sobei aprinse” a acțiunii a inspirat mai mulți sfinți ruși. De-a lungul calendarelor liturgice și al dedicărilor în venerație, numele păstrează o asociere neclintită, deși umilă și profetică, cu un spirit pătrunzător și tensionat al moralei iudaice.

• Semnificație: Îmbrățișare
• Origine: Rădăcina ebraică ḥavaq (a îmbrățișa)
• Tip: Prenume, în principal masculin
• Regiuni de utilizare: Biblia engleză, Vechiul Testament creștin, folosit și în scripturile evreiești și islamice.