Beowulf

Etimologie

Beowulf este un nume propriu masculin din engleza veche, cunoscut mai ales ca nume al eroului poemului epic anonim Beowulf, din secolul al VIII-lea. Numele este interpretat de obicei ca un cuvânt compus poetic însemnând beo („albină”) și wulf („lup”), literalmente „lup-albină”, un kenning pentru „urs”. Alternativ, primul element poate fi beadu însemnând „luptă”, conferind numelui sensul de „lup al luptei”.

Context literar

Numele este imortalizat de poemul epic în engleză veche Beowulf, compus între secolele al VIII-lea și al XI-lea, deși singurul manuscris păstrat (Codicele Nowell) datează din jurul anilor 975–1025 d.Hr. Poemul, plasat în Scandinavia păgână a secolelor V–VI, relatează faptele eroice ale lui Beowulf. Beowulf călătorește din Geatland (sudul Suediei moderne) până în Danemarca pentru a-l ajuta pe regele Hroðgar, a cărui sală, Heorot, este terorizată de monstrul Grendel. Beowulf îl ucide pe Grendel și apoi o omoară pe mama acestuia. Se întoarce acasă pentru a deveni rege al geaților și, la bătrânețe, învinge un balaur, dar moare din cauza rănilor suferite.

Semnificație culturală

Beowulf este cea mai importantă operă păstrată a literaturii engleze vechi și a avut o influență profundă asupra literaturii fantastice moderne, fiind adaptată în filme, romane și chiar jocuri video. Deși nu există alte figuri istorice notabile sub acest nume, numele Beowulf rămâne iconic datorită poemului și simbolizează curajul, eroismul și idealurile păgâne germanice.

Purtători celebri

• Beowulf – eroul legendar geat, mai târziu rege, din poemul omonim.

Date esențiale

• Sens: „Lup-albină” (adică urs) sau „lup al luptei”
• Origine: engleză veche (anglo-saxonă)
• Tip: nume propriu
• Regiuni de utilizare: utilizare istorică în Anglia anglo-saxonă