Ashtoreth

Ashtoreth este forma ebraică a numelui unei proeminente zeițe feniciene și canaanite a iubirii, războiului și fertilității, strâns asociată cu zeița semitică estică Ishtar. Numele derivă din ebraicul עַשְׁתוֹרֶת (ʿAshṯoreṯ), el însuși o formă a semiticului nord-vestic ʿAṯtart. În Biblia engleză, numele apare ca Ashtoreth (singular) și Ashtaroth (plural), adesea folosit în contexte polemice pentru a se referi la zeița venerată de popoarele vecine ale Israelului.

Etimologie

Rădăcina proto-semită ʿṯtr se referă probabil la Steaua Serii (Venus). Numele este înrudit cu akkadianul 𒀭𒈹 (Ishtar) și sumerianul Inanna. Sufixul feminin -t a fost adăugat pentru a forma ʿAṯtart, care a devenit mai târziu ebraicul Ashtoreth. Vocalizarea „Ashtoreth” ar fi putut fi modelată în mod deliberat de scribii ebraici pentru a face ecou cuvântului bōšet „rușine”, ca formă de derâdere.

Importanță Culturală și Religioasă

Ashtoreth era o divinitate majoră în Levantul antic, venerată de canaaniți și fenicieni din Epoca Bronzului până în antichitatea clasică. Prezida asupra iubirii, războiului și fertilității și era adesea asociată cu zeul Baal. Cultul ei implica prostituție în temple și sacrificii de copii, conform relatărilor biblice (de exemplu, Judecătorii 2:13; 1 Împărați 11:5). Zeița era venerată și în Egipt, în special în perioada ramessidă, și în coloniile feniciene, cum ar fi Cartagina și Peninsula Iberică.

Purtători Notabili și Variante

Ashtoreth apare în scripturile evreiești și creștine, unde este condamnată ca zeitate străină. Variantele includ 'Ashtart, 'Ashtoret și forma elenizată Astarte, folosită de autorii greci și romani. În textele ugaritice din orașul antic Ugarit, zeița ʿAṯtart este proeminentă și este atestată și la Mari și Ebla.

• Semnificație: Derivat din rădăcina semitică ʿṯtr, asociată cu Steaua Serii
• Origine: Feniciană / Canaanită
• Tip: Nume de zeiță
• Utilizare: Semitic, Biblia engleză (formă ebraică)