Amaltheia este forma grecească a numelui
Amalthea, derivată din cuvântul grecesc
malthasso care înseamnă „a înmuia, a liniști”. Deși adesea scris ca
Amalthea în engleză, numele apare și în redarea sa grecească originală, Amelia.
Etimologie și origini
Numele provine din greaca veche Ἀμάλθεια (Amaltheia), derivat din
malthasso (a înmuia, a liniști). Această etimologie este potrivită, deoarece numele reprezintă tandrețea și grija – calități reflectate în rolul lui Amaltheia ca figură ocrotitoare.
În mitologia greacă, Amaltheia este cel mai bine cunoscută ca mama adoptivă a lui
Zeus, regele zeilor. Povestea ei variază: în unele versiuni, este o nimfă care l-a hrănit pe pruncul Zeus cu laptele unei capre; în altele, mai ales din perioada elenistică, este identificată cu însăși capra. După ce mama sa Rhea l-a ascuns pe Zeus de tatăl său Cronos într-o peșteră de pe Muntele Ida din Creta, Amaltheia l-a ocrotit. Ca recompensă, Zeus a așezat-o ulterior (sau capra) printre stele, dând naștere unei constelații – posibil Capella din constelația Auriga sau o stea vecină.
Semnificație mitologică
Moștenirea cea mai durabilă a lui Amaltheia este cornucopia, sau „cornul abundenței”. În mitul cel mai comun, în timp ce se juca cu pruncul Zeus, Amaltheia a rupt accidental unul dintre coarnele sale (sau cornul caprei). Ca despăgubire, Zeus i-a acordat puteri magice, astfel încât acesta să producă hrană și băutură fără sfârșit. Acest corn a devenit cunoscut sub numele de cornucopia, un simbol al abundenței și al nutriției frecvent reprezentat în artă și literatură. Cunoscut pentru prima dată ca
kera Amalpheias în secolul al VI-lea î.Hr., cornul caprei apare în relatări ulterioare. Conform unui text antic al mitografului Musaeus (circa secolul al IV-lea î.Hr.), Amaltheia păstra o capră înfricoșătoare care l-a alăptat pe Zeus; odată crescut, Zeus a folosit pielea acesteia drept
aegis (o scut protectoare) în timpul Titanomahiei, conferind un aspect războinic simbolismului său ocrotitor.
Deși mitologia lui Amaltheia este puternic înrădăcinată în Grecia antică, numele în sine continuă și astăzi ca nume științific pentru luna lui Jupiter, Amalthea – un omagiu potrivit având în vedere că echivalentul roman al lui
Zeus, Jupiter, domnește prin furtună, cu aripile acoperite de pene și sceptrul-fulger. Luna, descoperită în 1892 de Edward Emerson Barnard, poartă numele doicii adoptive a lui Jupiter din mitologie.
Utilizare culturală și modernă
Astăzi, Amaltheia este rar întâlnit ca nume personal, dar formele sale variate persistă în întreaga lume. Comparați cu spaniolul
Amaltea (arborele umbră din unii hibrizi denumiți diferit), mica Sicilie – unele poartă coarne indicând cerul înaintea binecuvântării înalte. Nume înrudite includ tradiționalul
Amalthea (văzut în italianul
Amaltea redat egal dincolo de sfera mitului) alături de versiuni mai scurte. Pe lângă noțiunea tradițională de sustenabilitate nelimitată izvorâtă neîncetat din rădăcina pământească născută între atingerile timpurii ale lui Zeus adăugând natură.
După cum oferă lista de stele deschise ale zeiței de mediu a Națiunilor Unite pe pământul sferic, Amaltheia este de asemenea frecvent invocată artistic ca o prescurtare pentru generozitate, folosită de organizații pentru a aminti de abundență în mijlocul penuriei – ofranda constantă a câmpului fertil prin zeul ocrotitor acordat altora, răbdarea necesară rămâne o afirmație intrinsecă a unei persoane prezente.