Ahriman

Ahriman este forma persană medie și modernă a lui Angra Mainyu, spiritul distructiv din zoroastrism. În avestană, Angra Mainyu înseamnă literal „spirit rău” sau „minte distructivă”, de la angra („rău, distructiv”) și mainiiu („spirit, minte”). Ahriman reprezintă principiul haosului, răului și întunericului și este adversarul etern al lui Ahura Mazda, domnul înțelept și zeul suprem al zoroastrismului.

Etimologie

Numele Ahriman provine prin persana medie (Ahreman) din avestanul Aŋra Mainiiu. În Gatha, cele mai vechi imnuri zoroastriene atribuite lui Zoroastru, termenul angra mainyu nu apare ca nume propriu, ci ca descriere a unuia dintre cele două spirite primordiale: spiritul sfânt (Spenta Mainyu) și spiritul distructiv (Angra Mainyu). De-a lungul timpului, Angra Mainyu a fost personificat ca o entitate distinctă, Ahriman, care se opune lui Ahura Mazda.

Semnificație religioasă

În teologia zoroastriană, Ahriman este ipostaza răului și distrugerii, asemănător cu Satan în tradițiile abrahamice ulterioare. El este înfățișat ca instigator al morții, întunericului și haosului, iar lupta sa constantă împotriva creației este o temă centrală în cosmologia zoroastriană. Conform escatologiei zoroastriene, Ahriman va fi în cele din urmă învins la sfârșitul timpului, ducând la restaurarea purității și bunătății.

Influență culturală

Numele Ahriman a intrat în cultura occidentală literară și populară, adesea ca simbol al răului sau ca antagonist puternic. Apare în operele unor autori precum William Blake și H.P. Lovecraft. În persana modernă, numele ahriman este folosit ocazional ca prenume masculin, deși asocierea sa puternică cu figura demonică a zoroastrismului îl face rar în practică.

• Sens: „Spirit distructiv”
• Origine: Mitologia zoroastriană
• Tip: Prenume
• Regiuni de utilizare: Istoric în Persia; prenume modern rar