Aggaeus

Aggaeus este forma latină a numelui ebraic Haggai, folosită în traducerile latine ale Bibliei, precum Vulgata. Apare ca variantă în Apocrife și în unele scrieri creștine timpurii.

Haggai, care în ebraică înseamnă „festiv” sau „cel care sărbătorește” (de la rădăcina ḥaḡaḡ însemnând „a organiza un festival”), este numele unuia dintre cei doisprezece profeți minori ai Vechiului Testament.

Haggai a profețit în 520 î.Hr., în perioada restaurației post-exilice. După Exilul Babilonian, iudeii întorși au început reconstrucția Templului din Ierusalim, dar au stagnat din cauza opoziției și indiferenței. Profețiile lui Haggai, consemnate în cartea sa omonimă, au îndemnat poporul să reia construcția, promițând favoare divină. El a fost contemporan cu profetul Zaharia și este considerat primul dintre cei trei profeți post-exilici (Haggai, Zaharia, Maleahi).

Forma latină Aggaeus se găsește istoric în edițiile Vulgatei și în referințe savante; a fost folosită ca nume propriu în contexte engleze și europene, deși rar.

• Semnificație: „festiv” sau „sărbătoare” (rădăcină ebraică)
• Origine: ebraică biblică, latinizată
• Tip: nume de profet
• Utilizare: texte istorice latine ale Bibliei