Tanit

Tanit este o variantă a lui Tanith, numele supremei zeițe feniciene a iubirii, fertilității, lunii și stelelor. Era asociată în special cu orașul Cartagina, unde era venerată ca soție a zeului principal Ba'al Hammon. Numele ei, scris și Tinnit în punică (𐤕𐤍𐤕), era invocat pentru protecție și înțelepciune, iar simbolul ei – un triunghi încununat de un disc și o bară orizontală – apare pe nenumărate pietre funerare și stele din întreaga lume cartaginiană antică.

Etimologie și Cult

Sensul numelui Tanit rămâne incert, deși teoriile îl leagă de rădăcina feniciană pentru „șarpe” sau de o zeiță matriarhală libiană. Conform surselor istorice, ea reprezenta aspectul matriarhal al societății numide și era identificată de egypteni cu Neith, iar de greci cu Atena – zeițe ale înțelepciunii, civilizației și meșteșugurilor. Ca apărătoare a orașelor și căminelor, nord-africanii antici îi plasau semnul pe pietre funerare și case pentru a cere protecție. Templele sale principale se aflau la Thinissut (actualul Bir Bouregba, Tunisia), Cirta (Constantine, Algeria), Lambaesis (Batna, Algeria) și Theveste (Tebessa, Algeria).

Festivaluri și Supraviețuiri

Tanit avea un festival anual în antichitate care persistă și astăzi în multe părți ale Africii de Nord, deși Muammar Gaddafi l-a interzis în Libia, considerându-l o sărbătoare păgână. Era, de asemenea, o zeiță a ploii; în Tunisia modernă, rămâne obiceiul de a o invoca în timpul secetei.

Nume Asemănătoare

Variante ale lui Tanit includ Tanis și Tanith. Elementul teoforic apare și în anumite nume de locuri, precum orașul Tinnin, deși această conexiune este dezbătută.

• Sens: Necunoscut, posibil legat de „șarpe” sau de o zeiță libiană
• Tip: Prenume (feminin)
• Utilizare: Semitică, în special feniciană și punică
• Origine: Cartagina și Africa de Nord în general