Coatlicue

Coatlicue (nahuatl clasic: cōātl īcue, pronunțat [koː(w)aːˈt͡ɬiːkʷeː]) este zeița aztecă cunoscută din mitologia Mezoamericii precolumbiene. Numele ei înseamnă „fustă de șarpe” în nahuatl, derivat din cōātl „șarpe” și cuēitl „fustă”. Este numită și Tēteoh īnnān, însemnând „mama zeilor”.

Etimologie

Numele Coatlicue îmbină două cuvinte nahuatl: cōātl („șarpe”) și īcue („fusta ei”), descriind astfel o zeitate împodobită cu o fustă de șerpi. Numele alternativ Tēteoh īnnān derivă din tēteoh (pluralul lui teōtl „zeu”) și īnnān („mama lor”), subliniind fertilitatea ei și funcția maternă. Ea este asociată cu alte zeițe, precum Toci („bunica noastră”) și Cihuacōātl („femeie-șarpe”), patrone ale femeilor care au murit la naștere.

Mitologie

Conform mitologiei aztece, Coatlicue a dat naștere lunii, stelelor și soarelui. Este în mod deosebit mama lui Huitzilopochtli, zeul soarelui și al războiului, care a apărat-o când ceilalți copii ai ei au atacat-o. Imaginea ei este terifiantă, dar hrănitoare: este înfățișată purtând o fustă din șerpi, un colier de inimi și mâini umane, și adesea cu un cap de schelet, simbolizând atât fertilitatea, cât și moartea. Ca figură maternă a zeităților corpurilor cerești, a jucat un rol central în cosmologia aztecă. Era venerată în Tenochtitlan, capitala aztecă.

Semnificație culturală

Coatlicue demonstrează viziunea aztecă asupra lumii în care feminitatea, creația și distrugerea erau împletite. Ca mamă care naște zei și hrănește toată viața, ea dăruiește, dar aspectul ei devorator oglindește teme de echilibru cosmic și sacrificiu. Astăzi, statuia sa monumentală de piatră descoperită în 1790 la Templo Mayor din Mexico City este o piesă iconică a artei prehispanice și se găsește la Muzeul Național de Antropologie.

• Înțeles: „Fustă de șarpe” (nahuatl)
• Utilizare tipică: Prenume
• Regiuni de utilizare: Aztecă / Mezoamerica
• Gen: Feminin
• Nume părinte: Huitzilopochtli (nume de bază)