Semnificație și Istorie
Bartolomé este forma spaniolă a numelui Bartolomeu, derivând din grecescul Βαρθολομαῖος (Bartholomaios), care provine la rândul său din numele aramaic Bar-Talmai, însemnând „fiul lui Talmai”. În Noul Testament, Bartolomeu este menționat printre cei doisprezece apostoli, fiind adesea identificat cu Natanael (Ioan 1:45–51). Datorită în mare parte venerării răspândite a apostolului, numele a devenit comun în întreaga Europă medievală și a căpătat forme distincte în diferite limbi. În Spania, Bartolomé a fost folosit timp de secole atât ca prenume, cât și ca nume de familie. Personalități notabile poartă acest nume, inclusiv pictorul spaniol Bartolomé Esteban Murillo (1617–1682), o figură de frunte a epocii baroce.
Etimologie
Numele își are originea în patronimicul aramaic bar-Tolmai, însemnând „fiul lui Tolmai” (acesta din urmă fiind probabil un nume ebraic asociat cu „brazde” sau „plugari”). Prin adaptare greacă, numele a intrat în latină ca Bartholomaeus, dând naștere în cele din urmă variantei spaniole Bartolomé. Convențiile spaniole de denumire folosesc de obicei forma accentuată, cu accentul pe ultima silabă.
Purtători notabili
- Bartolomé de Las Casas (1484–1566): istoric spaniol și călugăr dominican, cunoscut pentru susținerea drepturilor indigenilor din Lumea Nouă.
- Bartolomé Esteban Murillo (1617–1682): pictor spaniol baroc, renumit pentru operele sale religioase și scenele de gen.
- Bartolomé Bermejo (c. 1440–c. 1498): pictor spaniol timpuriu, care a lucrat în stil gotic.
Forme înrudite
În diferite culturi, numele ia diverse forme: Bartholomew (engleză), Bartholomeus (olandeză), Bartomeu (catalană), Bartol (croată), Bartolomej (slovacă) și originalul Bartholomaios (greacă biblică).
Prenume asociate
Surse: Wiktionary — Bartolomé