Asnappar

Asnappar este forma ebraică a regelui asirian Asurbanipal, folosită în Vechiul Testament pentru a se referi la conducătorul care a domnit între 669 și 631 î.Hr. Numele apare în Biblie ca ʾAsnappar (אָסְנַפַּר), reflectând o adaptare fonetică a numelui akkadian original în ortografia ebraică. În timp ce Textul Masoretic al Vechiului Testament folosește Asnappar, numele este de obicei transliterat ca Ashurbanipal în versiunile engleze ale Bibliei, precum Cartea lui Ezra (4:10).

Etimologie

Numele akkadian Ashurbanipal (Aššur-bāni-apli) înseamnă „Aššur este creatorul moștenitorului” sau „Aššur este creatorul fiului”, unde elementul Aššur se referă la zeitatea patronatoare a Asiriei. Redarea ebraică Asnappar provine probabil de la un intermediar vest-semit sau aramaic, reflectând tiparele lingvistice ale vremii. Rădăcina numelui stă în zeul Așur, al cărui nume derivă la rândul său din orașul Așur, capitala Imperiului Asirian care a devenit centrul de cult al zeului principal al Asiriei.

Domnie istorică

Asurbanipal, cunoscut în Vechiul Testament ca Asnappar, a fost ultimul mare rege al Imperiului Neo-Asirian, moștenind tronul de la tatăl său Esarhaddon în 669 î.Hr. Domnia sa, una dintre cele mai lungi ale oricărui monarh asirian, este adesea considerată apogeul puterii asiriene, marcată de campanii militare extinse în întregul Orientul Apropiat antic. Cu toate acestea, a fost martor și la începutul declinului Asiriei; la scurt timp după moartea sa în 631 î.Hr., imperiul a căzut în fața unei coaliții formate din babilonieni, mezi și alții. Asurbanipal este amintit în special pentru înființarea Bibliotecii lui Asurbanipal din Ninive, una dintre primele biblioteci din istorie.

Semnificația biblică

În Vechiul Testament, Asnappar este menționat în contextul relocării oamenilor în Samaria după căderea Regatului de Nord al Israelului (Ezra 4:10). Versetul notează că regele asirian a deportat popoare în cetățile Samariei pentru a repopula regiunea, o politică asiriană tipică de transfer de populație folosită pentru a înăbuși rebeliunile și a facilita controlul. Această mențiune leagă numele de narațiunea biblică mai largă a istoriei evreiești și de conflictele întâlnite în timpul întoarcerii poporului evreu din exil.

Forme variante

Numele Asnappar arată adaptarea unui nume regal akkadian în ebraică, în timp ce alte culturi îl adaptează la rândul lor: în asiriana antică, originalul era Aššur-bāni-apli, de asemenea romanizat ca Ashur-Bani-Apli. O formă frecventă înrudită în engleză și alte limbi occidentale este Ashurbanipal, derivată direct din akkadiană prin sursele Septuagintei (grecești). Diferite tradiții lingvistice produc astfel variante precum Asnappar (Biblia ebraică/engleză), Ashur-bani-apli și forma mai lungă engleză Ashurbanipal.

Rădăcini ale numelor înrudite

Rădăcinile ultime ale acestui lanț includ inițial elementul teoforic Aššur (a se vedea Ashur), întrucât sensul literal specific al lui Ashurbanipal invocă acest lucru, adică „Așur creează (fiul)”. De-a lungul secolelor, diverse iterații culturale au reinterpretat această referință ca un nume sau o parte a acestuia.

• Înțeles: Din ebraicul Asnappar, desemnând regele asirian Asurbanipal, al cărui nume akkadian înseamnă „Aššur este creatorul moștenitorului”.
• Origine: Akkadiană asiriană; adaptare ebraică
• Limbă/Cultură: Biblia engleză, Biblia ebraică (Vechiul Testament)
• Regiuni: Asiria antică (Orientul Apropiat mediteranean), diaspora biblică evreiască