Tīwaz

Tīwaz este numele proto-germanic reconstituit al zeului cunoscut din mitologia nordică ca Tyr și din tradiția anglo-saxonă ca Tiw. Ca zeitate germanică veche, Tīwaz pare să fi fost inițial un zeu al cerului, al cărui nume derivă din indo-europeanul Dyēws, legându-l de Zeus și de Jupiter roman. În perioada istorică, Tīwaz era în principal un zeu al războiului și al justiției, strâns asociat cu thing-ul germanic sau adunarea — un organ legislativ și judiciar. Istoricul roman Tacit, în lucrarea sa Germania din secolul I, identifică acest zeu cu zeul roman al războiului, Mars, o corespondență reflectată și în numele zilei de marți (Martis dies în latină, die Mārtis în limbile romanice și germanicul Týsdagr).

Etimologie

Reconstituirea *Tīwaz se bazează pe cuvântul germanic comun pentru 'zeu' sau 'divinitate', care apare în engleza veche ca Tīw, în germana veche înaltă ca Ziu și în nordica veche ca Týr. Rădăcina indo-europeană *deywós ('zeul cerului luminat') a dat naștere unor cognate în multe limbi vechi, inclusiv latinescul deus (zeu), sanscritul dēvá (zeu) și slavul divo (miracol). Schimbarea de la un zeu ceresc la un domeniu specific al războiului și justiției este reflectată în mitologia din jurul lui Tīwaz.

Context mitologic

În mitologia nordică, Týr este cel mai curajos dintre zei, jucând un rol central în legarea marelui lup Fenrir. Conform Eddei în proză, când zeii au încercat să-l lege pe Fenrir pentru prima dată, lupul a acceptat să fie legat doar dacă un zeu își punea mâna în gura lui ca chezășie. Týr s-a oferit singur voluntar și, văzând că fusese înșelat, Fenrir i-a mușcat mâna — de aceea Týr este descris ca 'zeul cu o singură mână'. De asemenea, se prevestește că Týr se va lupta și va pieri împotriva câinelui infernal Garm în timpul evenimentelor de la Ragnarök, deși unele surse sugerează că Garm este doar un alt nume pentru Fenrir. Cultul său fusese probabil deja înlocuit de cel al lui Odin și Thor în mare parte din Scandinavia până în epoca vikingă, dar importanța sa a dăinuit în numele de locuri (de exemplu, Tysnes în Norvegia) și în numele zilei de marți (Týsdagr).

Purtători notabili și semnificație culturală

În tradiția anglo-saxonă, Tiw era venerat ca zeu al războiului, iar numele englezesc vechi pentru marți este Tīwesdæg. Inscripția runică de pe coiful de la Negau (sec. II î.Hr.), care citește harikastiteiva, este uneori interpretată ca referindu-se la un preot al zeului Teiwaz (Tīwaz). În plus, Interpretatio Romana l-a identificat pe Tīwaz cu Mars, ducând la nume precum Mars Thingus pe o inscripție latină din secolul III de pe Zidul lui Hadrian, care menționează o unitate auxiliară germanică. Tīwaz este, de asemenea, numele runei t în alfabetul runic vechi (futhark) și în futhorcul anglo-saxon; apare ca ᛏ (T-) și este adesea asociat cu autoritatea și aspectele marțiale ale zeului. Cognate ale numelui Tīwaz apar în mituri, astronomie (asocierea lunii cu Marte în unele surse nordice vechi) și drept — thing derivă dintr-o rădăcină germanică legată de zeu.

• Semnificație: Nume proto-germanic reconstituit pentru zeul cerului/războiului, legat de 'dyeus'.
• Origine: Proto-germanic, din indo-europeanul *Dyēws.
• Tip: Teonim (nume de zeu).
• Regiuni de utilizare: Nordică veche, anglo-saxonă, germanică timpurie, studii mitologice moderne.