Otho

Otho este un cognomen roman de etimologie incertă, cunoscut mai ales ca numele unui împărat roman din secolul I care a domnit doar trei luni în tumultuosul An al celor Patru Împărați (69 d.Hr.). Deși sensul său este obscur, numele este asociat indisolubil cu figura istorică a lui Marcus Salvius Otho.

Etimologie și origine

Originea exactă a numelui Otho este necunoscută, dar în general este considerat un cognomen roman, un al treilea nume adesea moștenit în cadrul unei familii sau derivat dintr-o trăsătură personală. Numele ar putea avea origini etrusce, deoarece împăratul Otho provenea dintr-o nobilă familie etruscă. Nu s-a păstrat nicio semnificație clară.

Context istoric

Marcus Salvius Otho s-a născut într-o familie bogată și a servit inițial ca prieten și curtezan al împăratului Nero. După ce soția sa, Poppaea Sabina, a devenit metresă lui Nero, Otho a fost trimis să guverneze îndepărtata provincie Lusitania (Portugalia modernă) în anul 58 d.Hr. A domnit cu moderație, câștigând respect. În anul 68 d.Hr., l-a sprijinit pe Galba în revolta împotriva lui Nero, dar ulterior s-a simțit trădat când Galba a adoptat un alt moștenitor. Otho a orchestrat asasinarea lui Galba și a fost proclamat împărat la 15 ianuarie 69 d.Hr. Cu toate acestea, domnia sa a fost imediat contestată de guvernatorul Germaniei Inferioare, Vitellius. Forțele lui Otho au fost înfrânte în Prima bătălie de la Bedriacum, ceea ce a dus la sinuciderea sa la 16 aprilie 69 d.Hr., după o domnie de doar 91 de zile. Scurta sa domnie evidențiază instabilitatea Imperiului Roman în timpul războaielor civile din anul 69 d.Hr.

Personaje notabile

Principalul purtător istoric este împăratul Otho (Marcus Salvius Otho), al doilea împărat al Anului celor Patru Împărați. Nicio altă figură antică notabilă nu poartă numele Otho. În literatura ulterioară, numele apare într-o formă anglicizată, notabil în piesa lui Shakespeare Othello, al cărei personaj titular se crede a fi o variantă a lui Otho.

Importanță culturală

Numele Otho este în general rar în uzul modern, dar supraviețuiește în forme derivate. În italiană, Otello este o variantă, cunoscută mai ales ca protagonist al tragediei shakespeariane Othello, adaptată dintr-o povestire de Giambattista Giraldi. Forma engleză Othello este, de asemenea, folosită în piesă. Aceste nume reflectă o impresie durabilă moștenită din antichitatea clasică și tradiția literară.

• Înțeles: Necunoscut; un cognomen roman.
• Tip: Prenume roman.
• Utilizare: Principal roman antic; renaștere literară în epoca modernă.