Myrddin

Etimologie și origini

Myrddin este forma originală în limba galeză a numelui ulterior anglicizat ca Merlin. Etimologia sa duce înapoi la așezarea romano-britanică Moridunum, derivată din elemente celtice *mori însemnând „mare” și *dūnom însemnând „rampă, fortăreață pe deal”. Acest oraș a devenit cunoscut în limba galeză ca Caerfyrddin (caer „fort” + Myrddin), mai târziu anglicizat ca Carmarthen. Etimologia populară a interpretat greșit Caerfyrddin ca „fortul lui Myrddin”, transformând un nume de loc într-un nume personal.

Personaj mitologic și literar

În tradiția galeză timpurie, Myrddin Wyllt (galeză pentru „Myrddin cel Sălbatic”) este o figură legendară și bard principal. El apare în poeme din Cartea Neagră din Carmarthen și Cartea Roșie din Hergest, fiind descris ca un profet condamnat la nebunie după ce asistă la măcelul regelui său Gwenddoleu în Bătălia de la Arfderydd. Apoi se retrage în Pădurea Caledoniană, trăind ca un om sălbatic. Personajul său provine probabil din tradiția nord-britanică, posibil figura Lailoken și prezintă paralele cu irlandezul Suibhne (cunoscut și ca Mad Sweeney).

Myrddinul galez nu era legat inițial de regele Arthur, dar în secolul al XII-lea, Geoffrey de Monmouth l-a adaptat pe Myrddin ca Merlin, magicianul romanțelor arturiene. În ciuda încercării lui Geoffrey de a contopi figurile, literatura galeză ulterioară le-a distins, Myrddin păstrându-și personalitatea de bard profetic și nebun.

Purtători notabili și moștenire culturală

Numele Myrddin este în principal istoric și legendar. Circulația sa modernă este rară, limitată în mare parte la contexte literare. Variantele includ englezescul Merlin și Merlyn. Rădăcina subiacentă, Moridunum, indică originile celtice ale numelui.

• Semnificație: În final, din Moridunum, însemnând „fortăreață marină”
• Origine: Galeză, derivată dintr-un nume de loc
• Tip: Nume de figură legendară
• Regiuni de folosire: Țara Galilor, literatura galeză medievală