Semnificație și Istorie
Etimologie și origini
Maximilian provine de la numele roman Maximilianus, derivat din latinescul Maximus, care înseamnă „cel mai mare”. Numele se referă la Sfântul Maximilian, un sfânt și martir din secolul al III-lea. În secolul al XV-lea, împăratul roman Frederic III a inventat „Maximilian” ca o combinație între numele generalilor romani Fabius Maximus și Cornelius Scipio Aemilianus (vezi Emiliano), pe care îi admira, și l-a dat fiului său și moștenitorului său.
Semnificație istorică
Maximilian I (1459–1519) și Maximilian al II-lea (1527–1576) au fost ambii împărați romani. Numele a fost purtat și de doi regi ai Bavariei: Maximilian I Joseph (1756–1825) și Maximilian al II-lea (1811–1864); de mai mulți principi electori ai Bavariei; și de Prințul Maximilian de Baden (1867–1929). O figură notabilă în Americi a fost Maximilian I al Mexicului (1832–1867), un arhiduce austriac instalat ca împărat al Mexicului de Napoleon al III-lea și ulterior executat.
În istoria creștină, Sfântul Maximilian de Lorch (decedat în 288) a fost misionar și martir, iar Sfântul Maximilian Kolbe a fost un călugăr polonez din secolul al XX-lea martirizat la Auschwitz. Numele german nobiliar Maximilian poate fi dat ca parte a unui nume dublu, asemănător altor nume istorice.
Variante și diminutive
Printre numele americane, abrevierile comune includ Max (daneză, franceză, engleză, germană), precum și Maxie (engleză) sau Maxi (germană). Mai multe nume sunt conectate ca variante: diverse echivalente masculine includ Maxmilián (cehă), Maximiliaan (olandeză), Maximilien (franceză) și conexiuni semantice precum Maksimilijan (slovenă). În mod similar, derivate feminine includ Maximum Maximiliane Maximiliane (germană) și Maxene sau Maxine (engleză). Originea acestor intrări urmează etimologia cross-lingvistică oferită de sociobiologie, adesea combinată cu forme mai lungi precum Maximillian pentru uz masculin.
Utilizare
Numele se bucură de o popularitate larg răspândită în multiple țări prin latina medievală. A ajuns în tipare de migrație multilingvă pentru rezonanța sa internațională. Printre persoanele de patrimoniu, multe nume includ adjective compuse care leagă această proprietate de etimologia subiacentă care indică caracterul măreției.
- Înțeles: „cel mai mare” din latină Maximus
- Origine: Romană, prin introducerea Imperiului German în jurul anului 1459
- Tip: Comun atât în nobilime, cât și în diversitatea modernă, subiecte engleze, prusace din întreaga lume
- Țări de utilizare: Germania, Austria, Ungaria, Flandra etc.; domenii de limbă engleză și germană începând cu secolele XV+.
Prenume asociate
Surse: Wikipedia — Maximilian