Semnificație și Istorie
Mani este un prenume de origine sanscrită, însemnând „bijuterie". Este folosit în mai multe limbi din sudul Indiei, inclusiv kannada, malayalam, tamil și telugu, și este deosebit de comun în comunitățile hinduse. În epica antică indiană Mahabharata, numele Mani apare pe scurt și este asociat cu două personaje diferite: un șarpe uriaș și un însoțitor al lui Skanda, zeul hindus al războiului, cunoscut și ca Kartikeya sau Murugan.
Numele Mani derivă direct din cuvântul sanscrit maṇi (मणि), însemnând „piatră prețioasă, bijuterie sau perlă". Această rădăcină se regăsește și în alte limbi și nume indiene, simbolizând adesea ceva prețios sau admirat. În mitologia hindusă, bijuteriile apar frecvent ca simboluri ale bogăției divine, protecției și a auspiciilor. De exemplu, fiara Kaustubha este purtată de zeul Vishnu, iar șerpii sunt adesea înfățișați cu podoabe asemănătoare pietrelor prețioase pe frunte, ceea ce face legătura cu faptul că Mani este numele unui șarpe în Mahabharata.