L
Feminin
Franceză
Semnificație și Istorie
Lucrèce este forma franceză atât a numelui Lucretia, cât și a omologului său masculin Lucretius. Ca prenume feminin, derivă direct din Lucretia, forma feminină a numelui de familie roman Lucretius, care poate fi înrudit cu latinescul lucrum, însemnând „profit, bogăție”. Pronunția este ly.kʁɛs.
Etimologie și origine istorică
Numele are rădăcini adânci în istoria romană. Potrivit legendei romane, Lucretia a fost o nobilă a cărei violare de către Sextus Tarquinius, fiul regelui, a declanșat o revoltă care a dus la răsturnarea monarhiei și la instaurarea Republicii Romane. Această poveste este relatată celebru de Livius și de alți istorici. Forma masculină Lucretius a fost purtată de celebrul filozof și poet roman Titus Lucretius Carus, autorul poemului epic De Rerum Natura (Despre natura lucrurilor), care expune filozofia epicureică. În franceză, Lucrèce se referă atât la prenumele feminin, cât și la filozoful însuși.Context religios
O sfântă creștină din secolul al IV-lea, Lucretia de Mérida (Spania), a fost o martiră venerată în Biserica Catolică. Sărbătoarea sa este pe 23 noiembrie. Numele are astfel și o semnificație religioasă, pe lângă cea clasică, deși în uzul francez rămâne relativ rar astăzi.Utilizare și variante
Lucrèce este forma franceză standard, în timp ce alte limbi au propriile variante: italiana Lucrezia, portugheza Lucrécia și spaniola Lucrecia. Este folosit atât pentru femei, cât și, mai rar, pentru bărbați, deși uzul feminin domină.- Înțeles: Bogăție, profit (din latinescul lucrum)
- Origine: Latină, prin numele de familie roman Lucretius
- Tip: Prenume feminin (și masculin)
- Regiuni de utilizare: Franța
- Asocieri principale: Legenda romană a Lucretiei, filozoful Lucretius, Sfânta Lucretia de Mérida
Prenume asociate
Surse: Wiktionary — Lucrèce