Lucilius

Lucilius este un nume de familie roman (nomen) derivat de la prenumele Lucius, care provine din cuvântul latin lux însemnând „lumină”. Din punct de vedere istoric, un nomen identifica clanul (gens) unei persoane, iar numele Lucilius a aparținut gens-ului plebeu Lucilia, o familie a Romei antice al cărei cel mai vestit membru a fost Gaius Lucilius (sec. II î.Hr.), considerat pe scară largă fondatorul satirei romane. Lucrările sale satirice vizau probleme sociale și politice, influențându-i pe scriitori precum Horațiu și Juvenal. Un alt purtător notabil a fost Lucilius Longus, care a deținut funcția de consul sufect în anul 7 d.Hr.

Etimologie și origini

Nomenul Lucilius este un nume patronimic, format prin adăugarea sufixului -lius la prenumele Lucius, însemnând „urmaș al lui Lucius”. Satiristul Gaius Lucilius provenea din Suessa Aurunca (astăzi Sessa Aurunca), un oraș antic al poporului aurunc în Campania, unde în 313 î.Hr. a fost întemeiată o colonie latină. Gens-ul Lucilia nu se număra printre familiile patriciene; membrii săi au atins rareori cele mai înalte magistraturi, Lucilius Longus fiind singurul consul atestat din cadrul gens-ului.

Ramuri notabile și agnomene

În perioada Republicii Romane, ramurile familiei Lucilia purtau cognomenele Balbus (însemnând „bâlbâit”) și Bassus („solid” sau „viguros”). În epoca imperială, a apărut cognomenul Capito („cineva cu capul mare”). Aceste nume suplimentare ajutau la deosebirea diferitelor linii în cadrul largului gens.

Variante și nume înrudite

Forma feminină a lui Lucilius este Lucilia, purtată, printre alții, de mama poetului Lucilius. Echivalentul italian este Lucilio. Utilizarea continuă a numelui în italiana modernă reflectă moștenirea durabilă a nomenclaturii romane.

• Înțeles: referitor la Lucius, din latinescul lux „lumină”
• Origine: Roma antică (latină)
• Tip: Nume de familie (nomen)
• Regiuni de utilizare: Italia romană, în special Suessa Aurunca