Isolde

Isolde este forma germană a numelui Iseult, cunoscută mai ales prin poemul german din secolul al XIII-lea Tristan de Gottfried von Strassburg și prin opera lui Richard Wagner din 1865, Tristan und Isolde. Wagner și-a numit și prima sa fiică Isolde. Numele, care a câștigat o largă recunoaștere prin aceste opere, este strâns legat de legenda arthuriană a lui Tristan și Iseult.

Etimologie

Originile lui Isolde rămân incerte, dar probabil derivă dintr-un prototip germanic precum *Ishild, compus din elementele is „gheață” și hilt „luptă”. Alternativ, unii specialiști sugerează rădăcini celtice. Prima formă atestată este Yseut sau Iseut în sursele vechi franceze din secolul al XII-lea, inclusiv în romanul lui Béroul. Numele apare în multe variante în diferite limbi, inclusiv Iseult, Isolda, Yseult, Esyllt (galeză), Isotta (italiană) și Izolda (rusă).

Context mitologic și arthurian

În poveștile arthuriene, Iseult—adesea numită Iseult a Irlandei sau Iseult Blonda—era o prințesă irlandeză logodită cu regele Mark al Cornwallului. Printr-o poțiune de dragoste împărtășită din greșeală cu nepotul său Tristan, ea a devenit iubita acestuia, declanșând o poveste de dragoste tragică ce a devenit o piatră de temelie a literaturii medievale. Un al doilea personaj, Iseult a Mâinilor Albe (sau Iseult a Bretaniei), apare și ca sora lui Kahedin. Legenda a fost răspândită în Evul Mediu, făcând numele comun în Angla la acea vreme.

Reviriment în epoca modernă

Deși numele Isolde a dispărut până în secolul al XIX-lea, opera lui Wagner a reînviat interesul, ajutându-l să rămână o alegere romantică și istorică. Astăzi, diversele forme sunt folosite în întreaga Europă, fiecare reflectând moștenirea durabilă a poveștii medievale.

• Înțeles: Posibil „luptă pe gheață” din elemente germanice
• Origine: Germană, prin franceza veche
• Tip: Personaj legendar
• Regiuni principale de utilizare: Germană, tradiția arthuriană, mai larg european