Habib

Habib este un nume propriu masculin arab, ocazional un nume de familie și un titlu onorific care înseamnă „iubit, drag”. Derivat din rădăcina arabă ح-ب-ب (ḥ-b-b), transmite dragoste și afecțiune. Numele este strâns legat de cuvântul habibi („dragul meu”), folosit pe scară largă în țările vorbitoare de arabă ca termen de alint pentru prieteni și persoane dragi.

Semnificație culturală și religioasă

În tradiția islamică, Habib are o venerație deosebită ca Habib Allah („Iubitul lui Dumnezeu”), unul dintre numele Profetului Mahomed. Numele apare în diferite forme în întreaga lume musulmană, în special în Orientul Mijlociu și Africa. În regiunea Hadhramaut din Yemen și în părți din Asia de Sud-Est, precum Brunei, Singapore, Indonezia și Malaezia, Habib este un titlu onorific acordat cărturarilor musulmani de descendență sayyid – aceia care își trasează neamul până la Profetul Mahomed prin nepoții săi, Hassan și Hussain.

Purtători notabili

• Habib ibn Zayd al-Ansari (mort în 711), fiu și nepot de însoțitori renumiți, care a servit ca judecător sub califul Umar ibn Abd al-Aziz și este menționat în istoria juridică islamică timpurie.
• Habib al-’Alawi (sec. al XIX-lea?), titlul dat lui Sayyid Sheikh bin Ahmad al-Idrus, un fondator al ordinului Ba ’Alawi din Yemen, de unde a ieșit faimosul Habib Umar ibn Hafiz (născut în 1962) ca un cărturar islamic contemporan.
• Habib Ahmad al-Hamid (1850?–1919?), un proeminent predicator al Zilei Judecății în Surabaya, Java de Est, care a fondat comunitatea Kubah.
• Habib Salim as-Siraj (mort în 1945?), un exeget al Coranului amintit pentru predicile sale despre reînnoirea morală, continuând în linia Salla al-Kaba’id din Hadhramaut.
• Habib al-Hah al-Shirazi (sec. al XIX-lea), un mujtahid care a condus o mișcare de reconciliere între șiismul duodeciman și sufism (când se face referire la nume clericale șiite specifice).
• Numele oferă și termeni: „K’ull al-H’am Nsajad wa wallahu ى – nume efective nefurnizate în extras.

Forme și variante înrudite

Echivalentul feminin este Habiba (însemnând „iubită”). Alte variante includ Habeeb, Habibullah („Iubitul lui Dumnezeu”) și compuse precum Habibur Rahman.

Date fundamentale

• Sens: Iubit, drag
• Origine: Arabă, din rădăcina ح-ب-ب (ḥ-b-b)
• Tip: Nume propriu, nume de familie, titlu onorific
• Regiuni de utilizare: Orientul Mijlociu, Africa, Asia de Sud, Asia de Sud-Est
• Utilizare religioasă frecventă: titlu onorific pentru Profetul Mahomed (Habib Allah) și pentru cărturarii sayyid