Semnificație și Istorie
Dezideriu este forma românească a numelui Desiderius, un nume latin derivat din desiderium, însemnând „dorință” sau „neliniște”. A intrat în onomasticonul românesc prin tradițiile creștine medievale și a fost asociat cu mai mulți sfinți timpurii și cu un rege longobard.
Desiderius, numele de bază, a fost purtat de mai mulți sfinți timpurii, inclusiv Sfântul Desiderius de Vienne (sec. al V-lea) și Sfântul Desiderius de Toulouse, venerați pentru martiriul și evlavia lor. Numele a avut, de asemenea, semnificație regală prin Desiderius, ultimul rege al Regatului Longobard în Italia în secolul al VIII-lea, care a domnit până la înfrângerea sa de către Carol cel Mare. Acest amestec de conotații sfinte și regale a făcut ca Desiderius să fie un nume popular în întreaga Europă creștinizată, iar variantele sale regionale — cum ar fi Dezideriu în România, Desi în engleză, Didier în franceză și Dezső în maghiară — reflectă răspândirea numelui prin diferite limbi și culturi.