Deiphobos

Deiphobos este forma latinizată a numelui grecesc Δηΐφοβος (Dēḯphobos), derivat din elementele grecești δήϊος (deios) care înseamnă „ostil, distructiv” și φόβος (phobos) care înseamnă „frică, panică”. Astfel, numele se traduce prin „ostil fugii” sau „cel care luptă împotriva fricii”.

Context mitologic

În mitologia greacă, Deiphobos a fost fiul regelui Priam și al reginei Hecuba din Troia, unul dintre principalii războinici troieni. A fost considerat cel mai mare dintre fiii lui Priam după Hector și Paris. Potrivit Iliadei, a sărit de pe ziduri și l-a rănit pe Meriones. Este, de asemenea, o figură esențială în mitul Calului Troian: după ce Paris a fost ucis, s-a căsătorit cu fosta soție a decedatului ... Elena, obligând-o să rămână în Troia. Când grecii au năvălit în oraș, Menelau și Odiseu au atacat casa lui, unde, potrivit poetului Quintus Smyrnaeus (Posthomerica), a fost învins de Odiseu și lăsat să moară; unele relatări spun că a fost ucis de Odiseu ... .

Purtători notabili în literatură

Deiphobos este un personaj central în Iliada lui Homer. Apare și în Eneida lui Vergiliu, unde Eneas îi întâlnește fantoma printre troienii căzuți, care povestește cum povestea sa părăsită de zei a provocat o panoramă a durerii. Dares din Frigia îl ilustrează ca un lider chipeș, cu barbă, definit de violență principială.

• Semnificație: „Distructiv, provocând fugă” (din greacă δήϊος și φόβος)
• Origine: Greacă
• Tip: Prenume
• Regiuni de utilizare: Mitologia greacă, literatura clasică elenă