Bhima

Bhima (sanscrită: भीम, IAST: Bhīma), cunoscut și ca Bhimasena, înseamnă „teribil, formidabil" în sanscrită. În epopeea hindusă Mahabharata, el este al doilea fiu al lui Pandu (tatăl adoptiv) și al Kunti, dar adevăratul său tată a fost zeul vântului Vayu, care i-a dăruit o forță supraomenească de la naștere. Bhima este unul dintre cei cinci frați Pandava, cunoscut pentru puterea sa extraordinară, priceperea de războinic și natura sa brută, pământească.

Etimologie

Numele Bhima derivă din rădăcina sanscrită bhī- care înseamnă „a se teme," având astfel conotații de teroare și putere. Este potrivit pentru un personaj renumit pentru ferocitatea sa în luptă.

Rol Mitologic și Legende

Viața lui Bhima a fost marcată de aventuri extraordinare și rivalități. A fost otrăvit în copilărie, dar a supraviețuit, iar mai târziu a triumfat asupra demonilor precum Bakasura și Hidimba. Rivalitatea sa cu Kaurava, în special cu Duryodhana, culminează în Războiul de la Kurukshetra, unde Bhima ucide toți cei o sută de frați Kaurava. Printre faptele sale notabile se numără căsătoria cu demonița Hidimba și nașterea lui Ghatotkacha, precum și înfrângerea puternicului rege Jarasandha.

Semnificație Culturală

Bhima întruchipează idealul kshatriya de forță și pricepere marțială. Poveștile sale sunt centrale în Mahabharata și sunt celebrate în arta hindusă, dans și artele spectacolului precum yakshagana și wayang. Variante ale numelui său includ Bhima în nepaleză și Bima în indoneziană.

• Înțeles: „Teribil, formidabil"
• Origine: Sanscrită
• Tip: Prenume
• Utilizări: Hindu