Semnificație și Istorie
Bakchos este forma greacă originală a numelui Bacchus, derivat din grecescul Bakchos, care la rândul său provine din iacho însemnând „a striga”. Acest nume era o altă denumire pentru zeul grec Dionysos, zeul vinului, al veseliei, al fertilității și al dansului. Romanii au adoptat ulterior numele Bacchus ca denumire comună pentru această divinitate.
Etimologie
Numele Bakchos poate fi urmărit până la rădăcina dyew- care înseamnă „cer” sau „strălucire”, legată de zeul cerului indo-european *Dyēws. Această rădăcină a dat naștere grecescului Zeus, latinescului Jupiter, sanscritului Dyaus și nordicului vechi Tyr. Legătura specifică cu Dionysos reflectă asocierea zeului cu strigătele extatice în timpul cultului său.
Utilizarea istorică ca nume personal
Dincolo de mitologie, numele Bacchus (în forma sa latină) a fost adoptat ca nume personal în antichitatea târzie, parțial datorită popularității Sfântului Bacchus, unul dintre soldații creștini sirieni din secolul al IV-lea cunoscuți ca Sergius și Bacchus. Conform agiografiei, Sergius și Bacchus erau ofițeri în armata romană sub împăratul Galerius; descoperiți ca fiind creștini secreți, au fost supuși la torturi severe și martirizați. Sărbătoarea lor are loc pe 7 octombrie, onorând sacrificiul lor, celebrată de bisericile catolică, ortodoxă răsăriteană și ortodoxă orientală.
- Semnificație: Cel care strigă (din grecescul iacho)
- Origine: Greacă
- Tip: Variantă a numelui Bacchus, în cele din urmă un epitet al lui Dionysos
- Regiuni de utilizare: Grecia antică, contexte creștine din Orientul Apropiat