Semnificație și Istorie
Angelus este un nume masculin din latina medievală care reprezintă forma latină a numelui Angel. Numele derivă în cele din urmă din cuvântul grecesc ἄγγελος (angelos), care înseamnă „mesager”, iar în tradiția creștină a ajuns să denote ființe cerești. În perioada medievală, Angelus a fost adoptat ca nume personal, parțial inspirat de venerarea Sfântului Angelus, un preot din Ierusalim din secolul al XIII-lea. Numele nu a fost niciodată utilizat pe scară largă în lumea anglofonă, unde ocazional este folosit ca nume feminin în timpurile moderne.
În ciuda rarității sale relative ca prenume, Angelus este cel mai cunoscut ca titlu al unei devoțiuni catolice. Angelus (din latinescul pentru „înger”) este o rugăciune care comemorează Întruparea lui Hristos, recitată de trei ori pe zi—dimineața, la amiază și seara—în multe biserici și mănăstiri catolice. Numele provine din cuvintele de deschidere ale rugăciunii, Angelus Domini nuntiavit Mariæ („Îngerul Domnului a vestit Mariei”). Această devoțiune, însoțită de sunetul clopotelor, este observată și de unele congregații anglicane, luterane și de rit occidental ortodox.
Forma latină Angelus a dat naștere la numeroși cognate în limbile europene, cum ar fi Aingeru în bască, Àngel în catalană, Ange în franceză și Anđelo în croată. Omologul său feminin, Angela, a cunoscut o popularitate semnificativ mai mare în multe culturi.
- Semnificație: „mesager” (din grecescul angelos)
- Origine: latină medievală, prin greacă și tradiție creștină
- Tip: prenume (masculin)
- Regiuni de folosire: predominant Europa medievală; utilizare modernă rară
Prenume asociate
Surse: Wikipedia — Angelus