Abiram

Abiram este un nume biblic de origine ebraică, însemnând „tatăl meu este înălțat.” Apare în Vechiul Testament ca nume a doi indivizi diferiți. Primul și cel mai cunoscut Abiram a fost un membru al Tribului lui Ruben, fiul lui Eliab. El, împreună cu fratele său Datan și levitul Core, au condus o rebeliune împotriva conducerii lui Moise și a lui Aaron. Conform Cărții Numerilor (capitolul 16), pământul s-a deschis și i-a înghițit pe conspiratori, familiile lor și bunurile lor ca pedeapsă divină. Cel de-al doilea Abiram este menționat în Cartea lui Iosua (6:26) ca fiul cel mare al lui Hiel Betelitul, care a murit când tatăl său a reconstruit Ierihonul, împlinind un blestem rostit de Iosua.

Etimologie

Numele Abiram este derivat din elementele ebraice ʾav însemnând „tată” și rum însemnând „a înălța.” Este strâns legat de numele Abram, care împărtășește aceeași rădăcină și este interpretat și ca „tată înălțat.” Numele este atestat într-o formă babiloniană din secolul al XXIV-lea, indicând originile sale semitice antice. În ebraica modernă, se folosește varianta Aviram, în timp ce Avram este o formă înrudită.

Semnificație culturală

Abiram este cunoscut în primul rând din narațiunea biblică a revoltei lui Core, care servește ca o poveste de avertizare împotriva contestării autorității numite divine. Povestea a fost menționată în învățături religioase și literatură ca un exemplu de justiție divină. Numele este rar în uzul contemporan, dar apare în Biblii englezești și în comunități care prețuiesc numele biblice tradiționale.

• Înțeles: „Tatăl meu este înălțat”
• Origine: Ebraică
• Tip: Nume biblic
• Regiuni de utilizare: Biblie engleză, comunități vorbitoare de ebraică