Kemuel

Kemuel este un nume masculin ebraic biblic rar, întâlnit în Vechiul Testament în principal ca figură minoră. Acesta derivă din ebraicul קְמוּאֵל (Qemuʾel), însemnând „ridicat de Dumnezeu”, din rădăcina qum (a ridica) și ʾel (Dumnezeu). Această etimologie reflectă un model teoforic comun, în care un element divin afirmă relația copilului cu Dumnezeu.

Etimologie

Numele este compus din două elemente: qum („a ridica, a se ridica”) și ʾel („Dumnezeu”). O interpretare paralelă, „Dumnezeu s-a ridicat”, este de asemenea notată în unele referințe. În Septuaginta, numele este redat ca Καμουήλ (Kamouēl), iar Vulgata folosește Camuel și Cemuhel în diferite pasaje. Ca nume biblic folosit în engleză, este cel mai strâns asociat cu patriarhul Vechiului Testament Avraam.

Figuri biblice

Patru indivizi diferiți numiți Kemuel apar în Biblie:

• Kemuel, fiul lui Nahor și nepotul lui Avraam, este menționat în Geneza 22:21 ca fratele lui Bethuel, tatăl Rebecăi, făcând parte din linia patriarhală.
• Un al doilea Kemuel a fost prințul tribului lui Efraim, numit să supravegheze împărțirea Canaanului în Numeri 34:24.
• Al treilea este tatăl lui Hasaabia, un conducător levit din tribul lui Levi, în 1 Cronici 27:17.
• În plus, Kemuel este uneori identificat cu îngerul Camael, al cărui nume împarte aceleași consoane în ebraică ce pot fi vocalizate ca ambele transcrieri.

Semnificație culturală

În afara Bibliei, numele este rar, dar continuă în comunitățile evreiești și creștine. În uzul modern, Kemuel apare ocazional ca prenume în regiunile vorbitoare de engleză. Un purtător modern notabil este Kemuel Delgado (născut 1998), un activist portorican. Forma înrudită Qemuel apare în transcrierea ebraică biblică.

Informații esențiale

• Înțeles: Ridicat de Dumnezeu (sau Dumnezeu s-a ridicat)
• Origine: Ebraică, din Vechiul Testament
• Tip: Prenume
• Regiuni de uz: În principal uz biblic englez, de asemenea contexte istorice J? Evreiești și creștine